După ce candidatura democratului Plahotniuc a fost respinsă, vreo două zile o sumedenie de cetăţeni au fost covîrşiţi de extaz. Din PMAN pînă-n reţelele de socializare, voci răspicate, euforice, i-au cîntat osanale preşedintelui Timofti. O doamnă, altădată destul de cumpătată, a descoperit brusc că are în sfîrşit un preşedinte, că există un politician drept şi bun la suflet. Un onegist însufleţit a declarat că şeful statului e ultima citadelă care luptă cu oligarhia. Domnul Timofti a fost lăudat şi venerat, i s-au adus mulţumiri, a fost preamărit exagerat. Mulţi şi-au turnat cenuşă pe cap, recunoscînd că l-au neglijat o vreme, ca l-au considerat fricos şi molcuţ, neînţelegînd cît de onest şi corect e în realitate preşedintele. Aşadar, mare a fost extazul, iar şeful statului începuse să semene cu un fetiş. Mulţi i-au admirat curajul şi demnitatea.
Ei bine, peste cîteva zile, după ce a picat candidatura lui Sturza, iar şeful statului a acceptat-o pe cea a colegului lui Plahotniuc, Pavel Filip, cei care i-au cîntat osanale lui Nicolae Timofti au cam luat apă-n gură. Cei cu lauda exagerată s-au simţit brusc păcăliţi, năuciţi, decepţionaţi şi... s-au închis într-o tăcere profundă. Unii au găsit totuşi puterea să spună că sînt foarte trişti si că, pesemne, au luat-o razna atunci cînd făceau din Nicolae Timofti un bogatîr din basme. Alţii însă au fost cuprinşi de furie, numindu-l trădător pe şeful statului, ba chiar băgîndu-l imediat în oala oligarhatului autohton.
Ce vreau să spun? Nimic altceva decît că, după 25 de ani de tranziţie, ar fi fost normal să fim mai serioşi, mai cumpătaţi, să privim cu mai multă circumspecţie acţiunile guvernanţilor. Unde mai pui că ceea ce se vede de pe palierul simplilor muritori e doar vîrful unui aisberg al aranjamentelor politice. Politicienii, mai ales aici, în Moldova, nu trebuie transformaţi în fetişuri. Şi pesemne nici afurisiţi n-ar trebui. Ei trebuie să fie impuşi să muncească pentru popor, nu pentru buzunarele lor. Pentru asta e nevoie de discernămînt, de fapte, nicidecum de euforie şi laude exagerate.
