Se împlinesc astăzi 71 de ani de la eliberarea celui mai mare lagăr de concentrare nazist, cel de la Auschwitz, nu departe de Cracovia, în Polonia. O zi ce a devenit, simbolic, una de comemorare a amintirii Holocaustului. La Auschwitz se estimează că naziștii au ucis cel puțin 960 de mii dintre cei 1,2 milioane de evrei deportați acolo între 1942-1944. Istoricii amintesc astăzi că între victimele așa-numitei „Soluții finale” aplicate în lagărul de concentrare s-au aflat și cca 74 de mii de polonezi, 21 de mii de romi, 15 mii prizonieri de război sovietici și cel puțin alți zece mii de oameni de diferite naționalități.
Devenit, din 1979, un sit pe lista mondială a monumentelor UNESCO, Auschwitz și muzeul său păstrează ceea ce trupele sovietice au descoperit la eliberarea lagărului, pe lîngă cei numai șapte mii de supraviețuitori înfometați: 6.350 de kg de păr uman, peste o sută de mii de perechi de pantofi, 3.800 de valize și 350 de uniforme ale deținuților...
Ziua Memorială a Holocaustului este celebrată astăzi în numeroase state ale lumii - România este unul din puținele state care a ales o dată diferită – ceremoniile cele mai importante desfășurîndu-se în Israel, unde președinția a anunțat în prealabil că va face publice o serie de documente de arhivă, rămase necunoscute pînă acum. Între ele – s-a scris astăzi pe larg în presa internațională – se află o cerere de grațiere trimisă de criminalul de război Adolf Eichmann, după condamnarea sa la moarte, în urma unui faimos proces, la 15 decembrie 1961.
Scrisoarea a fost expusă astăzi la o expoziție despre procesul Eichmann, la deschiderea căreia au participat o serie de figuri cheie ale operațiunii Mossad-ului de capturare și ale celor care au organizat ulterior procesul lui, alături de urmași ai acestora.
Adolf Eichmann, unul din liderii naziști care au scăpat la încheierea războiului, refugiindu-se grație unor complicități pentru a trăi ascuns timp de mai multe decenii în America de Sud, în Argentina, a fost identificat și apoi capturat de israelieni, transportat în 1960 de o echipă a Serviciilor Secrete în Israel, și judecat.
Tribunalul l-a condamnat la moarte pentru rolul cheie jucat în genocidul împotriva poporului evreu, iar după respingerea cererii de grațiere de către președintele Yitzak Ben-Zvi într-o scrisoare adresată ministrului justiției, Eichmann a fost spînzurat la 31 mai 1962, corpul său ars, iar cenușa aruncată în Marea Mediterană, în afara granițelor israeliene.
Scrisoarea dată astăzi publicității și al cărei text a fost publicat de cotidianul online The Times of Israel, este semnată „Adolf Eichmann, Ierusalim, 29 mai 1962”. Departe de a-și recunoaște vina, călăul nazist afirma că judecătorii israelieni ar fi făcut „o greșeală fundamentală nefiind capabili de a arăta empatie pentru vremurile și situația în care m-am aflat în cursul anilor de război”. […] „Nu este adevărat că personal am deținut un asemenea rang înalt, încît să fiu capabil să persecut sau că eu însumi aș fi persecutat evreii…” Eichmann scria în continuare că ar detesta „drept cele mai mari crime, ororile la care au fost supuși evreii” și că găsește „drept ca inițiatorii acestor teribile acte să fie judecați în prezent și în viitor”. Altfel, călăul nazist găsea de cuviință că ar trebui trasă o linie „între conducătorii responsabili și oamenii ca mine, forțați să servească drept instrumente în mîinile liderilor. Nu am fost un conducător responsabil și, ca atare, nu mă simt vinovat.”
Istoria, cercetările istorice ce continuă pînă astăzi, l-au găsit însă vinovat, fără tăgadă. Adolf Eichmann a rămas pînă astăzi singura persoană căreia i s-a aplicat pedeapsa cu moartea în Israel…
