„Cel mai bun lucru pe care îl putem face acum, la 160 de ani de la dezrobirea romilor – a spus premierul Dacian Cioloș - este să facem, fiecare dintre noi, și un efort mental de dezrobire”.
Șeful guvernului român a ținut să sublinieze că acest efort trebuie să-l facă și cetățenii români de etnie romă.
Robia romilor a ținut mai mult de 500 de ani în Moldova și Țara Românească. Până la mijlocul secolului al 19 lea, robii erau proprietatea stăpânului, care făcea ce voia cu ei, putea să-i vândă, dacă dorea, să-i dăruiască sau să-i lase moștenire.
Codul penal din 1818 din Țara Românească, menționa de pildă că cităm „Toți țiganii sunt născuți robi”, iar „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.
Totuși nu oricine putea să aibă robi, ci doar câteva instituții, între care mămăstirile și anumite familii boierești. Pornind de la astfel de fapte, istoricul Neagu Djuvara argumentează în volumul său „Între Orient și Occident” (București, Humanitas, 1995) că Principatele Române au fost „state sclavagiste” la fel ca țările care răpeau oamenii din locurile lor de baștină pentru a-i transporta, vinde și utiliza în economiile statelor lor.
Recent, regizorul Radu Jude a ilustrat în filmul „Aferim” situația umilitoare și brutalitatea cu care erau tratați romii în secolul al XIX-lea. Filmul a primit Ursul de argint la Berilin și relatează în alb-negru povestea căutării unui rom fugar, poveste care se termină prin castrarea robului, ca simbol al etnocidului acceptat de stat, folosit de elitele economice și de prelați, binecuvântat de biserică, ignorat de restul populației.
Prejudecățile și rasismul vin din această perioadă nu prea îndepărtată a istoriei românilor, în care romii erau tratați precum obiectele sau animalele.
Biserica Ortodoxă Română este singura instituție care i-a ținut în sclavie pe romi și care încă nu și-a cerut scuze public pentru lipsa de umanitate de care a dat dovadă. Patriarhul și înaltul cler ignoră trecutul și încearcă să recupereze prezentul, prin gesturi neconvingătoare.
Președintele Klaus Iohannis consideră într-un comunicat de presă că la 160 de ani de la dezrobire “nu toți romii sunt cetățeni” fiindcă multora dintre ei “le lipsesc actele de identitate, privându-i de orice perspectivă de integrare în sistemele naționale de educație, sănătate, asistență socială și de drepturile prevăzute de Constituție”. Premierul Dacian Cioloș, care a participat la dezbaterea "160 de ani de la dezrobirea romilor în Principatele Române" organizată la Muzeul Național de Artă este de părere că de aproape 26 de ani încoace “romii au fost recunoscuți ca minoritate și, în consecință, și politicile publice au evoluat în acest sens” ajutate în mare măsură de cerințele Bruxelles-ului din perioada procesului de integrare în Uniunea Europeană.
În schimb mai multe persoane care au participat la această dezbatere, nemulțumite de proprii lideri au ridicat pancarte pe care scria „Federația Romilor = Partida Romilor = Înrobirea romilor”, „Romii protestează, vocea lor contează” și „Acces egal al tuturor organizațiilor rome pentru locul din Parlament”.
„Nu este normal ca ai noștri să ne țină în robie”, a spus unul dintre cei prezenți referindu-se inclusiv la recentul dosar în care sunt implicați doi parlamentari de etnie romă (Nicolae Păun, Mădălin Voicu) pentru trafic de influență, dar și pentru folosirea defectuasă a fondurilor destinate comunității pe care pretind că o reprezintă.
Politicile de incluziune a romilor nu au reușit, încă în România, iar potrivit cercetărilor sociologice, romii continuă să fie marginalizați pe toată scara socială, începând cu educația și terminând cu angajatorii, care se feresc să le ofere un loc de muncă.
Mai mulți politicieni, inclusiv un fost președinte (Traian Băsescu), un fost premier (Călin Popescu Tăriceanu) și un fost ministru de Extenre (Adrian Cioroianu) au fost acuzați de mesaje rasiste.
Prejudecățile persistă în România, programele cu bani europeni produc schimbări aproape imperceptibile în vreme ce comunitățile de romi sunt dezbinate, nu reușesc să ajungă la un numitor comun, iar mulți dintre liderii acestora s-au folosit de poziția lor mai degrabă în interes propriu, decât în favoarea acestei etnii care continuă să fie discriminată.
