În România a revenit în actualitate o idee mai veche de a favoriza producătorii autohtoni prin ajustarea programului și a sortimentului oferit de supermagazine.
De mai mulți ani parlamentarii români, în special liberalii și progresiștii, încearcă să modifice Legea privind comercializarea produselor alimentare (Legea 321/2009, ușor modificată în 2010) în așa fel încât să-i avantajeze pe producătorii autohtoni.
Noul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, invitat la lucrările Comisiei de specialitate din Camera Deputaților a dat de înțeles că ar fi de acord cu ideea ca supermarketurile să fie închise în zilele de sâmbătă și duminică și chiar să fie obligate să aibă pe rafturi în proporție de peste 51% produse provenite din România.
După ce informațiile au devenit publice, ministrul a dat, însă, un pas înapoi și a declarat că mai întâi ar trebui analizat în ce fel o reducere a orarului acestor magazine uriașe i-ar putea ajuta pe fermierii autohtoni: „dacă analiza ar indica un efect pozitiv” atunci s-ar putea discuta cu supermarketurile o soluție, dar „în niciun caz autoritățile nu ar putea decide închiderea hipermarketurilor în week-end”, a precizat ministrul Agriculturii.
Două argumente sunt aduse cu insistență în favoarea închiderii magazinelor mari duminica și eventual în a doua parte a zilei de sâmbătă: faptul că românii ar fi astfel obligați să cumpere din piețele țărănești la sfârșitul săptămânii și că în statele din Vestul Europei, magazinele sunt de asemenea închise. Unii observatori cu vederi conservatoare aduc în discuție și tradiția creștină care spune că a șapteaa zi a săptămânii este pentru odihnă.
Anul trecut, România a semnat și trimis o declarație Comisiei Europene alături de Cehia, Slovacia și Bulgaria, prin care cerea măsuri de restricționare a lanțurilor de magazine, care din punctul lor de vedere au acumulat o putere economică prea mare. Conform declarației comune a celor patru state, profiturile hiper și supermarket-urilor sunt prea mari, de aceea ar fi nevoie de condiții comerciale corecte astfel încât să se garanteze că producătorii alimentari mici și medii nu sunt forțați de marile lanțuri să-și vândă produsele în pierdere.
Pe de altă parte magazinele de mari dimensiuni oferă adesea prețurile cele mai mici de pe piață, iar cel mai mult beneficiază de pe urma acestor produse ieftine, cei cu salarii mici și pensionarii, în general oamenii care își cheltuie cea mai mare parte a veniturilor pentru a trăi de la o lună la alta.
Există și o altă dimensiune a discuției, cea care ține de regulile unei pieți libere, care se autoreglează. Consiliul Concurenței s-a grăbit încă de anul trecut, când această lege a fost adusă în dezbatere să ofere un punct de vedere: „Această propunere legislativă poate conduce la discriminarea între diverse forme de comerţ cu amănuntul, respectiv hipermarketurile sau supermarketurile în raport cu magazinele mici de cartier sau chioşcurile. Consiliul Concurenţei consideră că este în beneficiul consumatorilor să aibă acces la cât mai multe şi variate structuri de vânzare cu amănuntul”.
Pentru producătorii autohtoni o lege care restricționează hipermarket-urile și le obligă să cumpere preponderent produse românești ar fi mană cerească. Întrebarea e, dacă producătorii români pot într-adevăr să alimenteze aceste lanțuri de magazine și mai ales la ce prețuri. S-ar putea ca simplii cumpărători să fie, în cele din urmă dezavantajați, în favoarea micilor comercianți, dar lucrurile nu se vor mișca prea repede, mai ales că românii adoră să-și petreacă sfârșitul de săptămână la cumpărături în marile magazine.
