Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat Rusia într-un dosar în care un locuitor din regiunea transnistreană se plânge de condiţiile de detenţie. În opinia celor care s-au ocupat de dosarul reclamantului Boris Mozer, verdictul de la Strasbourg, adăugat altora, anterioare, consolidează părerea că Moscova este răspunzătoare pentru ce se întâmplă în regiunea separatistă din estul Moldovei și aruncă în plus o lumină nouă asupra sistemului judecătoresc de peste Nistru.
Dosarul conţine un element oarecum inedit, afirmă juriștii Asociației Promo-Lex, care l-au reprezentat pe Boris Mozer la CEDO, şi anume faptul că magistrații Înaltei Curţi constată că aşa-zisele judecătorii din stânga Nistrului nu pot fi considerate instanțe. Aceste judecătorii, nerecunoscute în plan internațional, activează cu suportul Federaţiei Ruse, prin urmare toate încălcările comise de acest regim îi sunt imputabile Federației Ruse, a mai statuat Marea Cameră a CEDO.
Boris Mozer a fost reţinut ilegal în perioada 24 noiembrie 2008 – 1 iulie 2010 de miliția transnistreană şi întemnițat în închisorile de la Tiraspol şi Hlinaia. El a fost acuzat de o presupusă escrocherie la compania de telecomunicații la care activa. Pe durata zisului proces, părinților lui li s-a cerut „contravaloarea” de 40.000 de dolari, iar când aceștia au adus suma au mai cerut încă pe atât. În 2010 mama tânărului s-a adresat mai multor instituții internaționale şi naționale, iar jurisţii Asociaţiei Promo-Lex au ajutat la expedierea cererei la CEDO.
Curtea Europeană a constata violarea mai multor drepturi, inclusiv aplicarea ilegală a arestului, lipsa de acces la asistenţa medicală, detenţia în condiţii inumane şi degradante, a spus avocatul Alexandru Postică.
„În contextul în care s-a invocat violarea articolului 5 şi a articolului 3 – dreptul la libertate şi siguranţă şi dreptul de a nu fi supus torturii - , dosarul Ilaşcu a constatat problemele sistemice care sunt până în anul 2001, cazul Mozer este important deoarece se constată anumite circumstanțe până în anul 2010, adică perioada se extinde, respectiv toate dosarele care au fost depuse, cu referire la această perioadă, au șanse reale de câştig. În cazul Ilaşcu s-a invocat inclusiv conflictul din 1992, aportul soldaților ruşi, hotărârea în cauză prevede o nouă perioadă istorică, perioada de post-conflict deja când chipurile ruşii s-o dus şi ei nu mai sunt”.
Totodată, CEDO a constatat că Republica Moldova nu este responsabilă de violarea drepturilor reclamantului şi asta deoarece Procuratura de la Chişinău a inițiat o cauză penală, iar Biroul de Reintegrare a întreprins un şir de acţiuni pentru eliberarea tânărului. Chiar şi aşa, judecătorul rus Dmitri Dedov, singurul din cei 17 magistrați din Marea Cameră a CEDO care s-a pronunţat împotrivă, a criticat autorităţile de la Chişinău de inacţiune şi că ar fi făcut prea puţin pentru a schimba stării de fapt din raioanele de est ale Republicii Moldova.
Din 2011 Boris Mozer se află în Elveţia, iar acum aşteaptă răspuns la cererea de azil. Curtea de la Strasbourg a obligat Federaţia Rusă să-i achite reclamantului 25.000 de euro în calitate de prejudicii morale şi materiale şi 4.000 de euro costuri pentru asistența juridică. Există riscul ca această hotărâre să nu fie executată, exact ca în dosarul elevilor şi profesorilor din şcolilor româneşti din Transnistria, emisă în octombrie 2012.
Directorul executiv al Asociației Promo-Lex, Ion Manole, este de părere că autorităţile moldovene pot face mai mult pentru apărarea drepturilor omului în cazul cetăţenilor care domiciliază în stânga Nistrului.
„Prin eforturi comune, vrem să încercăm nu doar să condamnăm Federaţia Rusă sau Republica Moldova, nu ne bucurăm de aceste condamnări, pentru noi este important, pentru noi este important odată fiind constatate aceste probleme să determinăm actorii să identifice soluţii pentru ieşirea din acest impas. Nu este normal, nu este moral, dacă doriţi, să avem un teritoriu-gaură neagră pentru drepturile omului, unde nu există nici un mecanism, niciun instrument, nicio posibilitate de a-ţi apăra drepturile atunci când acestea îţi sunt încălcate”.
Juriştii Promo-Lex au spus că pe rol la CEDO sunt mai multe plângeri ale cetăţenilor moldoveni din stânga Nistrului, tocmai de aceea, în opinia lor, dosarul drepturilor omului trebuie să figureze pe agenda negocierilor cu Tiraspolul. Problemele tehnice, precum funicularul de Râbniţa-Rezina sau transportul feroviar, nu poate înlocui respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, mai spun avocaţii lui Boris Mozer.
