Julia Autz este o tânără fotografă din Germania care a mers în Transnistria pentru a surprinde într-o serie de fotografii viața și stările de spirit ale tinerilor și adolescenților de acolo. Tinerii, dornici de efervescență și culori, și regiunea înghețată parcă în trecutul sovietic fac un tablou disonant și aduc o undă de tristețe și de lipsă de perspective. „Este exact starea pe care am simțit-o cât am fost în Transnistria și pe care am vrut să o redau în fotografiile mele”, ne-a mărturisit într-un interviu Julia Antz.
Julia Autz: „Este ca și cum ai merge înapoi în URSS, înapoi în istorie, înapoi în timp, de parcă timpul ar fi suspendat acolo…”
Julia Autz, o fotografă de 27 de ani din Germania, a lucrat în Transnistria două luni, în aprilie-mai 2014, iar seria de fotografii a completat teza sa de licență. Spune că a ales această regiune pentru că este una practic necunoscută în Occident, iar faptul că este atât de nerecunoscută trezește și mai mult interes pentru viața pe care o au oamenii de acolo, și în special tinerii. Ea a fotografiat tinerii pe plaje și în parcuri unde aceștia își petreceau lungile zile de vară, dar și apartamentele lor, străzile, școlile care le formează viitorul…
Julia Autz a auzit despre Transnistria la radio și s-a gândit că ar putea fi o experiență interesantă.
Julia Autz: „De la bun început mi s-au spus lucruri extrem de negative despre Transnistria, tot felul de clișee de genul că oamenii dispar acolo, că este foarte greu de lucrat din cauza KGB-ului și alte lucruri îngrijorătoare. Dar când am ajuns acolo nu am avut nicio problemă. Vremea era foarte caldă – am ajuns în aprilie și era deja foarte cald. A fost foarte greu pentru mine doar pentru că nu vorbeam rusa, iar acolo totul e în rusă, toate denumirile de străzi sunt scrise doar în chirilică, iar dacă întrebam pe cineva încotro să merg, oamenii nu înțelegeau pentru că practic nimeni nu vorbește engleza. Deci, asta mi-a fost foarte greu, să mă orientez.”
Europa Liberă: Multă lume care vine în Transnistria spune că se simte de parca ar fi revenit în Uniunea Sovietică, ca e ca un salt în trecut. Ați simțit același lucru?
Julia Autz: „Da, a fost într-adevăr un sentiment puternic de felul acesta. Nu am fost niciodată în Uniunea Sovietică, dar cred că așa arăta. Sunt multe monumente de atunci, denumirile de străzi nu s-au schimbat… A fost chiar interesant.”
Europa Liberă: În articolul pe care l-am citit spuneați că ați sesizat o diferență mare dintre tânăra generație din Transnistria și generația mai în vârstă. În ce constă această diferență?
Julia Autz: „Da, mulți dintre oamenii mai în vârstă cu care am vorbit mi-au spus că în comunism a fost mai bine și că sunt nostalgici acum și cred că ar vrea să revină înapoi în Uniunea Sovietică. Ei vor ca Transnistria să devină parte a Rusiei.
În timp ce generația tânără… cred că pentru ei este chiar foarte greu. Ei au foarte puține posibilități, diplomele eliberate de universitățile de acolo nu sunt recunoscute și pentru ei este foarte greu să facă ceva acolo, să-și găsească un job. Mulți dintre ei vor să plece din Transnistria, vor să meargă la Moscova, în Rusia sau în altă țară, pentru că pentru ei este foarte greu acolo. Practic nu este nimic de făcut – vara e ceva mai bine, pentru că e cald și se poate ieși în natură, însă iarna e chiar foarte greu.”
Europa Liberă: Știți care este viața tinerilor în Germania sau în alte țări europene și iată că acum ați cunoscut și viața tinerilor din Transnistria. Care este diferența care v-a surprins cel mai mult?
Julia Autz: „Noi avem foarte multe posibilități, noi putem merge oriunde, putem călători și putem face ce vrem, avem multe oportunități. Pentru ei este greu. Pentru că regiunea este foarte săracă și este greu pentru ei să călătorească și să vadă alte părți ale lumii. Cred că marea lor majoritate nu au avut posibilitatea să călătorească sau maxim ce au văzut a fost Rusia – ei nu au avut oportunitatea de a vedea alte țări ale lumii.
Ca și altor tineri, celor din Transnistria le place să aibă prieteni, să meargă să înoate, să se plimbe afară. Dar pentru ei este cu mult mai greu, pentru că nu au prea mulți bani și nu-și pot permite să meargă la un bar sau al un club – lucruri care pentru noi sunt firești.”
Europa Liberă: Am văzut pozele pe care le-ați făcut și am remarcat că ați venit foarte aproape de oameni, că oamenii au fost deschiși cu dumneavoastră, cu camera foto - și acesta nu este un lucru foarte obișnuit pentru Transnistria. Cum ați făcut să veniți atât de aproape de oamenii de acolo?
Julia Autz: „Nici nu știu… Uneori încercam să intru în contact cu unii oameni, după care ei mă prezentau altor oameni… Uneori se întâmpla că nu puteam să vorbesc cu ei, pentru că nu știam rusa, iar ei oboseau foarte repede să comunice prin Google Translate… Și cred că fără cameră nu m-aș fi înțeles cu ei, dar așa… camera cred că m-a ajutat…
Europa Liberă: Care a fost cea mai bună impresie legată de Transnistria și care a fost cea mai proastă impresie?
Julia Autz: „Cea mai bună impresie cred că a fost că am întâlnit mulți oameni cu adevărat minunați care mi-au arătat localitatea lor, m-au introdus în vieților lor și faptul că erau cu adevărat foarte deschiși la minte – a fost o experiență superbă. Am fost în drumeții cu ei, am fost cu ei la teatru, la plajă – a fost chiar foarte frumos! O experiență extraordinară!
La cealaltă extremă, uneori a fost greu să fac poze din cauza KGB-ului, erau unii oameni care vroiam ca eu să încetez să mai fac poze. Până la urmă nu am avut probleme și totul a fost bine, dar nu am înțeles exact care au fost argumentele, pentru că nu înțelegeam limba. Uneori era chiar ciudat, pentru că nu făceam ceva ce era interzis. Știam că este interzis să faci poze la obiecte militare, dar nu și la oameni și localități unde toată lumea făcea poze… A fost un pic confuză pentru mine această situație.”
Europa Liberă: Este aceasta o experiență pe care ați recomanda-o colegilor, prietenilor, sau nu tocmai?
Julia Autz: „Ba da, cu siguranță! A fost foarte palpitant, a fost chiar o experiență bună. Și aș vrea să revin acolo pentru că chiar mi-a plăcut. Uneori au fost și momente dificile, dar în general a fost timp frumos, am cunoscut o mulțime de oameni, o altă viață, o altă zonă.”
