Opinia publică din Moldova urmărește epopeea detenției preventive a fostului premier Vlad Filat. Copleșit cu atâtea acuzații în ziua arestării, încât ridicarea imunității parlamentare și reținerea sa au trebuit să se întâmple – potrivit solicitării demisionarului procuror general Gurin – printr-o operațiune fulger, pentru a nu-i oferi bănuitului șansa de a ascunde informații prețioase, dosarul lui Filat trenează, iar probele grele se lasă așteptate.
Acuzațiile lui Ilan Shor, cel care și-a câștigat propria libertate, denunțându-și partenerul de afaceri, sunt departe de a se adeveri, iar sumele care i se incriminează lui Filat sunt modice în comparație cu ce s-a insinuat. Procurorii îl învinuiesc de trafic de influență și corupere pasivă, invocând suma de 40 de milioane de dolari, asta dacă acești bani sunt puși în legătură cu furturile din bănci, dar este evident că din miliardul furat mai trebuie găsite încă 960 de milioane de dolari. Așadar, unde-i miliardul, domnilor procurori?
Este foarte curios în cazul lui Vlad Filat comportamentul justiției, care nu-i oferă posibilitatea să vorbească, să se apere, să comunice cu presa. Până și raportorii de la APCE, prezenți în Moldova în aceste zile, au recomandat ca procesul de corupție al fostului premier să se desfășoare cu ușile deschise, având în vedere rezonanța publică a acestui caz.
Vlad Filat este deputat în funcție, președintele unui partid care s-a aflat la guvernare în ultimii șase ani, și trebuie să aibă posibilitatea să se apere în fața acuzațiilor ce i se aduc. Ieri magistraţii de la Judecătoria Buiucani au ignorat din nou cererea avocaților și au decis prelungirea mandatului de arest preventiv pe numele fostului premier cu încă 30 de zile.
Numai Mihai Ghimpu câte replici ar avea să primească de la Filat!... Liderul PL pare convins că Vlad Filat a furat de unul singur miliardul. Și nu scapă nicio ocazie să-i atace pe liberal-democrați și pe fostul premier, încercând în acest fel să se apere de cei care îi reproșează că ar face în continuare jocurile lui Plahotniuc.
E ceva în neregulă cu acest dosar, pentru că dacă dovezile împotriva lui Filat ar fi fost indubitabile, el ar fi trebuit de mult să compare în fața instanței și să i se pronunțe sentința. Mai ales că și-a recunoscut o parte din vină și a spus că este gata să ispășească, să-și urmeze drumul până la capăt.
De ce este important ca cercetarea „dosarului Filat” să fie corectă? De ce este important ca drepturile lui să fie respectate?... Am impresia că există o confuzie abil întreținută de mediile manevrate de PD, de unde auzi tot timpul probozeli de genul: „nu-l mai apărați pe Filat, ca a furat cum a vrut această țară!”
Nu e vorba de a-l apăra pe Filat, nu e vorba de calitatea de învinuit, de care n-are cum să scape. E vorba mai degrabă de calitatea sa de martor și complice, cum a recunoscut el însuși, la afacerile tenebroase care au înflorit sub cele trei guvernări AIE. Există, probabil, interese puternice ca mărturiile, informațiile pe care le poate aduce fostul premier să nu ajungă la urechile opiniei publice, altfel de ce ar refuza judecătorii, cu atâta obstinație, cererea avocaților ca audierile să fie publice?...
În schimb azi, la judecătoria Buiucani, s-a prezentat „martorul-colaborator” Ilan Shor, oligarhul cu mita, a cărui impunitate este în cel mai înalt grad suspectă. Politicul protejat de justiție. Politicul penal, care se ascunde în spatele unor proceduri și hachițe juridice pe care purtătorii de togă de la noi știu să le joace atât de bine. Rămânând dependenți de patronii lor politici, judecătorii invocă suveranitatea deciziilor instanței în fața avocaților, opiniei publice și observatorilor din străinătate. O suveranitate închipuită, o suveranitate selectivă.
Miza în acest caz nu este Vlad Filat, care își poate, iată, adjudeca o imagine de victimă în raport cu felul cum este tratat, miza acestui dosar sunt pilonii sistemului puterii din Republica Moldova. Curățarea justiției , curățarea scenei politice de influența oligarhică trebuie să înceapă de undeva și tocmai această curățenie de primăvară este blocată de gardienii sistemului.
De altfel, apar mereu în presă dovezi ale felului în care operează puterea în Republica Moldova. De pildă, la nivel local. Au făcut vâlvă zilele acestea niște înregistrări video publicate pe site-ul unui cunoscut ziar de la Chișinău, preluate și de alte medii electronice, cu un fost președinte al raionului Edineț, membru PD. Acesta este surprins lăudându-se că „îl poate cuminți” pe un adversar politic, consilier raional din partea PCRM. Fruntașul democrat spune fără nicio jenă că poate aranja să i se deschidă oponentului său 3-4 dosare penale, îl poate hărțui prin judecăți și împovăra cu amenzi grele, poate face ca insul cu pricina să nu mai poată ocupa funcții publice timp de câțiva ani… Ce să zici, ca în țara lui Papură-Vodă!
Despre presiunile care se exercită în provincie asupra unor primari și consilieri din afara arcului guvernamental au vorbit mai mulți politicieni din opoziție, inclusiv fostul premier Valeriu Streleț, care descria următoarea schemă: primarului sau consilierului recalcitrant i se găsesc diferite hibe, de exemplu, nereguli în activitatea firmelor comerciale pe care le gestionează sau vreo construcție, anexă, gard, garaj etc. neautorizate. Nimeni nu e fără păcat. Dacă omul înțelege corect mesajul – va scrie o cere de trecere în PD și i se va ierta totul – dacă nu, o încurcă.
Aceste metode de „persuasiune”, de folosire a justiției, a instituțiilor statului în scopuri politice, au fost aplicate mereu în Moldova, iar cei care se plâng azi că suferă de pe urma lor le-au folosit ei înșiși atunci când s-au aflat într-o poziție convenabilă. În ultimii 6-7 ani am văzut cele mai neverosimile alianțe la nivel local. Acum procesul acesta a urcat la un alt nivel. Modelul creat la centru – cel al „majorității absolute” transpartinice – se propagă intens în teritoriu, manifestându-se cu o și mai mare brutalitate. Perspectiva alegerilor parlamentare anticipate a încins lupta politică, bătălia se dă pentru fiecare raion, pentru fiecare comună, ai zice „ca la Stalingrad”. Să pui mâna pe resursele locale, să-ți instalezi oameni fideli în posturi-cheie, în primării și consilii, ca să ai pârghii de presiune și control – acesta e secretul victoriei electorale! Nu printr-o guvernare eficientă spre binele poporului, ci prin regrupări, racolări și șantaje.
Moldova se poate salva, se poate redresa doar dacă va ieși din cercul vicios al justiției folosite ca instrument de „educare”, adică de capturare politică.
