Mandatul președintelui Nicolae Timofti expiră în mai puțin de două săptămâni, dar Parlamentul nu a făcut deocamdată nimic pentru a pregăti alegerea unui președinte nou. Într-un interviu acordat lui Vasile Botnaru, istoricul Gheorghe Cojocaru se întreabă care sunt motivele tergiversării.
Gheorghe Cojocaru: „Deși luna martie, în care expiră mandatul președintelui Nicolae Timofti, și-a intrat deja în drepturi, guvernarea majoritară, pestriță și fără o identitate asumată, dar declarată pro-europeană, nu pare să fie preocupată, cel puțin, atât cât se poate desluși cu ochiul liber, de problema alegerii unui nou șef al statului. Până și liderul comunist Vladimir Voronin, care, după cum se vede, continuă să viseze de atâția ani încoace la o revenire în scaunul de vârf al puterii, are dreptate, când reproșează arcului majoritar de la guvernare că ignoră prevederile constituționale care prevăd anunțarea datei alegerilor prezidențiale cu 45 de zile înainte de expirarea mandatului actualului președinte.”
Europa Liberă: Unii văd îndărătul acestui gest o proverbială aroganță a guvernării, alții o tălmăcesc drept ezitare și nesiguranță. Dumneavoastră cum credeți, de ce se întâmplă această întârziere?
Gheorghe Cojocaru: „Nu se știe ce calcule se fac astăzi în culisele politicii, dacă mai poate face cineva dintre cei care reprezintă astăzi puterea niște calcule serioase, cu sorți de izbândă pentru depășirea actualei crize politice. Formarea unei majorități parlamentare a asigurat alegerea Guvernului, la timpul respectiv, și un început firav de stabilizare a scenei politice. Pe acest fundal de acalmie, mai mult iluzorie, totuși, alegerea șefului statului, care, chiar dacă puterea actuală va găsi și cele 61 de voturi necesare ale deputaților, și candidatura potrivită, nu va fi deloc o mișcare simplă. Probabil, contextul complicat social-economic și politic, dominat de protestele de stradă și de revendicarea alegerii președintelui prin vot direct, exercită un impact inhibitor asupra guvernării, forțând-o să nu scoată capul afară înainte de timp.”
Europa Liberă: Liderii partidelor care își fac rodajul în stradă, dar și mai mulți reprezentanți ai societății civile insistă în continuare asupra alegerilor parlamentare anticipate. Cum va influența alegerea unui nou președinte în cadrul Legislativului asupra revendicării de a dizolva actualul Parlament și de a organiza alegeri anticipate? La ce vor servi semnăturile, colectate acum în mai multe regiuni ale Republicii Moldova?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, va pune în dificultate liderii acestor proteste și, treptat, dacă se va consolida un climat de stabilitate propice unei dezvoltări democratice și social-economice, toate acestea vor reduce din șansele forțelor de opoziție de a prelua puterea, jucând în favoarea actualei guvernări. Iată că alegerea șefului statului astăzi nu mai este o chestiune care se rezolvă exclusiv între pereții Parlamentului. Ea este miza unei mari bătălii politice, pregătirile pentru care se derulează, deocamdată, după cortină.”
Europa Liberă: Liderul socialist Igor Dodon a și făcut un apel la susținătorii săi și la potențialii parteneri să se recurgă la proteste de masă în ziua alegerii șefului statului. Oare vom urmări din nou asedierea Legislativului?
Gheorghe Cojocaru: „Protestele de stradă își au rolul lor, mai ales când puterea calcă strâmb, dar ele trebuie să se mențină în câmpul legii, și dintr-o parte, și din cealaltă, pentru a nu arunca societatea în haos și arbitrar. Admiterea unei eventuale reluări cu asalt a clădirii Parlamentului, pentru a stopa alegerea președintelui, va scoate în evidență o dată în plus o față slabă a guvernării care, după tot ce a avut de suportat la instalarea guvernului în frunte cu Pavel Filip, riscă să se decredibilizeze ireversibil. Soluția este să nu se ajungă până acolo, bineînțeles, prin recurgerea la mijloace exclusiv pașnice.”
