În această săptămână un număr de ziariști, în frunte cu Centrul pentru Jurnalism Independent, au protestat în clădirea Parlamentului, cerând să i se asigure accesul liber în sala ședințelor pentru toată presa, inclusiv pentru cameramanii posturilor de televiziune. De ce presei noastre nu-i ajunge libertate și de ce politicienii se tem atât de mult ca noi să nu filmăm ce fac ei în clădirea Parlamentului?
Europa Liberă: Noi am protestat împreună. Am fost învinuiți de organizarea unei acțiuni politice, de faptul că ne-am vândut la toți deopotrivă, că am irosit miliardul furat, că nu mai avem bani de viață, că din această cauză am și intrat în Parlament.
Petru Macovei: „Protestele s-au răsuflat. Și atunci am încercat să facem ceva prin protestul nostru...”
Europa Liberă: Da. În general, mai mulți bloggeri, care se asociază cu cel mai mare media-holding din țară, și-au pus întrebarea: dar ce au căutat acolo Macovei, Morari, Alina Radu, Soloviov, care de obicei nu vin în Parlament? De ce au nevoie de acest acces în Parlament dacă ei acolo nu vin de obicei? De ce aveți nevoie de accesul presei în Parlament, domnule Macovei?
Petru Macovei: „De fapt, noi reprezentăm un grup de jurnaliști care cer permanent accesul la ședințele Parlamentului. Dacă vom face un sondaj minim printre jurnaliști, care lucrează mereu în Parlament, dacă sunt ei mulțumiți sau nu de accesul la deputații noștri, atunci, desigur, toți, marea lor majoritate, vor susține acțiunea noastră. Aceasta s-a văzut inclusiv ieri, deoarece noi mai întâi am intrat în sala de conferințe și am invitat pe toți colegii care, în principiu, s-au alăturat acțiunii noastre de protest”.
Europa Liberă: Mai mulți dintre ei au îmbrăcat chiar și tricouri, care le-au fost propuse, cu inscripția „Cerem accesul liber pentru presă”.
Petru Macovei: „Da, aceasta este în primul rând. În al doilea rând, iarăși, reprezentanții Parlamentului, și în mod personal președintele Parlamentului, deja doi ani în urmă ne-a promis să rezolve această probleamă, care până azi rămâne nerezolvată. Însă Dumneavoastră ați văzut și ați auzit că era vorba iarăși de niște tărăgăneli inexplicabile.
Europa Liberă: S-a propus crearea unei comisii care în zece zile trebuie să elaboreze un compromis pentru ca și noi să fim mulțumiți, dar și ei să se simtă confortabil. Despre ce fel de compromis este vorba? Volodea, putem noi vorbi în acest caz despre vreun compromis?
Vladimir Soloviov: „Stop. Compromisul era însăși înțelegerea că în acel grup de lucru vor participa acei care au cerut dreptul la acces. Iată aceasta și este un compromis. Mai departe, însă aceasta deja nu este un compromis, a fost promisiunea domnului Candu că problema se va rezolva, că se va găsi o soluție. Acestea au fost cuvintele lui, că în cadrul grupului de lucru se va găsi o soluție.
Petru Macovei: „O soluție tehnică a acestei probleme”.
Vladimir Soloviov: „De aceea compromisul înseamnă crearea unui grup de lucru. El a propus, iar noi am fost de acord să facem parte din el cu condiția la care s-a referit și Petru, că în activitatea acelui grup vor participa sau vor fi prezenți în calitate de observatori sau intermediari, reprezentanții Uniunii Europene, SUA, ai partenerilor de dezvoltare. Acesta, de fapt, este compromisul. Aș vrea să răspund la întrebarea, de ce noi am venit acolo, dacă nu mergem în Parlament. În primul rând, în ceea ce mă privește, eu merg în Parlament atunci când consider aceasta necesar. Eu nu aș vrea să raportez nimănui despre acțiunile mele”.
Europa Liberă: Ar trebui să precizați că Dumneavoastră sunteți acreditat.
Vladimir Soloviov: „Sunt acreditat, iar jurnaliștii portalului newmaker.md merg la toate ședințele Parlamentului. Însă dacă e să vorbim despre acei care nu merg în Parlament, dar au venit acolo ieri, același Petru, Nadin Gogu...”
Europa Liberă: Eu, de exemplu.
Vladimir Soloviov: „...Atunci eu nu prea înțeleg: oare pentru a apăra drepturile persoanelor infectate cu HIV trebuie neapărat să fii infectat și tu? Sau pentru a apăra drepturile LGBT trebuie să faci parte și tu din această comunitate? De ce? Eu nu văd aici nicio problemă?”
Petru Macovei: „Aici eu voi da dreptate lui Vladimir, deoarece este vorba despre un drept elementar la accesul la informație”.
Europa Liberă: Explicați acum ascultătorilor noștri, de ce este atât de important ca presa să fie prezentă acolo non-stop. Atunci când spunem presa, vorbim inclusiv despre mai mulți cameramani, care pot filma tot ce se întâmplă acolo. De ce este aceasta atât de important? Ieri am văzut reacția unor reprezentanți ai presei care spuneau la fel: dar care este problema? Acolo poate să stea presa, jurnaliștii mai multor portaluri. Care este diferența?
Petru Macovei: „Presupun că unii consumatori mass-media nu înțeleg, de ce este atât de important ca jurnaliștii care prezintă activitatea Parlamentului să fie permanent în sala de ședințe a Parlamentului, și nu undeva mai sus sau mai jos cu un etaj...”
Europa Liberă: Într-o încăpere separată.
Petru Macovei: „…Și să privească prin nu știu care monitoare. Deoarece este elementar faptul că procesul de luare a deciziilor este unul complex. Și el nu se reduce doar la felul în care deputații ridică mâna și cum vorbersc ei la microfon. Am avut mai multe cazuri când jurnaliștii, care se se aflau în sala de ședințe a Parlamentului, arătau publicului – eu înțeleg că aceasta, poate, nu le plăcea unor deputați – cum lucrează aleșii poporului cărora noi cu toții le plătim salariul. Cum ei pentru banii noștri vin acolo și dorm în timpul ședințelor...”
Europa Liberă: Dorm, își fac manichiura...
Petru Macovei: „Da. În Parlamentul român, de exemplu, jurnaliștii au filmat cum unii deputați privesc filme porno în timpul ședințelor. Aceasta este un element al transparenței. Noi, contribuabilii, trebuie să avem acces la această informație pentru a şti cum aleșii noștri lucrează pe banii noștri, iar apoi să tragem niște concluzii și să venim la urnele de votare cu o altă înțelegere a problemei. Chiar săptămână trecută îmi povestea cineva că atunci când în Parlamentul Republicii Moldova se votau modificările la Codul Audiovizualului, unul din deputații din partea Partidului Democrat dirija, în mod direct, întreg procesul de votare. Însă noi nu am văzut aceasta”.
Europa Liberă: Cum putem noi să vedem aceasta, dacă tot ce se filmează acolo, are o ieșire centralizată dintr-un singur punct...
Petru Macovei: „Deoarece nouă ni se arată niște imagini pe care le selectează regizorul, președintele Parlamentului sau încă cineva”.
Europa Liberă: Absolut corect.
Petru Macovei: „Iar într-o societate democratică acest lucru este absolut inacceptabil”.
Europa Liberă: Poate, ei chiar au nevoie de aceasta, ca noi să nu vedem nimic, Volodea?
Vladimir Soloviov: „Mie îmi este totuna, de ce au ei nevoie. Noi vorbim acum despre ceea de ce avem noi nevoie, despre ceea ce ne aparține. Despre dreptul de a urmări procesul legislativ direct, și nu prin intermediul unui monitor. Poate, nu voi dori să intru în sala de ședințe, și voi rămâne în acea încăpere, însă eu trebuie să am acea opțiune de a intra în sala de ședințe. Cameramanii trebuie să aibă opțiunea de a intra și de a filma ceea, de ce au ei nevoie: pe același Mihai Ghimpu, de care au nevoie, sau pe Marian Lupu, de care au nevoie, pe Voronin, sau pe oricine altcineva, însă nu doar pe acel pe care îl vor propune ei tuturor. Același lucru ține și de fotografi pe care îi aduc și îi scot din sală. Ei nu rămân acolo”.
Europa Liberă: Pentru 15-20 de minute.
Petru Macovei: „Apropo, haideți să ne amintim de acel caz, când un fotograf a filmat în sala de ședințe a Parlamentului cum un deputat, prin telefon, îl aranja pe un cunoscut al său sau pe o rudă la lucru. Și a fost un scandal mare. Eu înțeleg că deputaților nu le place când ei sunt filmați”.
Europa Liberă: Domnule Macovei, nu ar trebui să mergem atât de departe. Haideți să ne amintim cum o lună în urmă, atunci când în grabă, timp de jumătate de oră se investea guvernul, când în jurul Parlamentului protesta lumea, iar liderii protestatarilor cereau stoparea procedurii, deoarece au vrut să vorbească cu deputații, în acel moment printr-o întâmplare fericită, unul din corespondenții foto care se afla în Parlament, a filmat cum doamna Fusu își face maniciura în momentul în care oamenii protestează.
Vladimir Soloviov: „A mai fost un alt moment în Parlament...”
Europa Liberă: Adică, totul este atât de elocvent!
Vladimir Soloviov: „Dumnezeu cu ea cu acea manichiură! În acea zi, pe 20 ianuarie, în Parlament era să se întâmple o încăierare între socialiștii care au blocat tribuna și reprezentanții Partidului Democrat care au anumite calități de luptaşi. Ulterior deputații socialiști povesteau ce cuvinte auzeau ei de la reprezentanții Partidului Democrat. Acolo erau multe cuvinte necenzurate, amenințări directe... Aceasta nu ni s-a arătat. Adică, nu o poți auzi dacă nu ești acolo! Deoarece este una când ți se arată ceea ce se vorbește cu voce tare în microfon. Însă sala de ședințe nu este atât de mare cum se pare la prima vedere. Deci, toate aceste lucruri trebuie văzute”.
Petru Macovei: „Eu sunt aproape convins că astfel ei încearcă să instaureze o anumită formă de cenzură. Deoarece, iarăși, dacă jurnalistul nu are nici un acces la astfel de cazuri, el nu poate să-și închipuie obiectiv ce se întâmplă în Parlament. Eu cred că împotriva acestei stări, împotriva acestui regulament potrivit căruia jurnaliștii nu au acces în sala de ședințe a Parlamentului, trebuie depus un recurs la Curtea Constituțională. Din punctul meu de vedere, acest regulament nu este constituțional, deoarece există un drept la informație și la libertatea presei în accesul la această informație. În cazul dat este vorba despre niște obstacole artificiale pe care Parlamentul le creează pentru accestul jurnaliștilor la informație.
Noi trebuie nepărat să luptăm cu aceasta și să nu ne oprim. Eu înțeleg că, poate, unor colegi de-ai noștri care, spre marele meu regret, au încercat să facă din protestul nostru o provocare, chiar unele posturi de televiziune au spus că aceasta seamănă prea mult cu o provocare, sau ne-au etichetat cumva; eu înțeleg că ei, probabil, fac aceasta la porunca stăpânilor săi. Însă, dacă vom ține cont de faptul că deja de ani buni nouă ni se promite, dar nu se face nimic, atunci protestul nostru a fost justificat. Și noi nu ne vom opri aici, deoarece anume această problemă este foarte ușor de rezolvat. Și iarăși, totul se reduce la proverbiala lipsa de voință politică”.
Vladimir Soloviov: „Eu cred că nu este vorba de lipsa voinței politice. Ei privesc cedarea drept o slăbiciune. Ghimpu, care zicea în sala de ședință că presa trebuie să aibă acces, în cadrul Biroului permanent al Parlamentului spunea cu totul altceva, că nici într-un caz nu trebuie de cedat, că, te uită, de ce ei ne dictează nouă și vor să filmeze cum noi ne scărpinăm în nas”.
Europa Liberă: Și în general, organizatorii protestului trebuie atrași la răspundere.
Vladimir Soloviov: „Iată ce spunea el către ai săi. Iar în public el vorbea cu totul altceva. Iată, poftim, atitudinea față de presă”.
Europa Liberă: Referitor la felul în care diferitor bloggeri li s-a poruncit să prezinte ce s-a întâmplat în Parlament joi, se pare că, totul este clar. M-a amuzat foarte mult și mi s-a părut interesant să observ cum câțiva bloggeri din toată acțiunea noastră au fost intrigați doar de prețul curelei pe care o purtam în acea zi. Cred că data viitoare voi proceda astfel: dacă această întrebare nu va fi rezolvată și vom organiza o altă acțiune de protest, eu voi veni în niște pantaloni rupți și zdrențuiți, dacă ei sunt indignați de faptul că un jurnalist poate să-și cumpere o curea, și în pantaloni rupți eu voi cere accesul liber al presei în sala de ședințe”.
Petru Macovei: „Vom vedea, dacă vom mai putea organiza următoarea acțiune de protest...”
Europa Liberă: Credeți că noi suntem deja puși pe lista neagră?
Petru Macovei: „…Dacă vom putea organiza o acțiune de protest tot așa cum am făcut-o ieri”.
Vladimir Soloviov: „Ieri ei au controlat și acreditarea”.
Petru Macovei: „Da, din diferite surse am aflat că după acțiunea noastră s-au pornit diferite controluri. Persoane din cadrul serviciilor respective care ne-au permis accesul în clădirea Parlamentului, dădeau niște explicații stranii pentru acțiunile lor și așa mai departe. Cel mai probabil ei vor lua măsuri ca asemenea lucruri să nu se repete”.
Europa Liberă: Ca Petru Macovei să mai poată păși pragul Parlamentului Republicii Moldova.
Petru Macovei: „Da, mai ales că el nu merge în Parlament”.
Europa Liberă: Absolut. Sau Natalia Morari care este „mâna Moscovei”. Aș vrea să citez dintr-un material al portalului newmaker.md câteva puncte din regulamentul actual privind activitatea presei în Parlament. În acest document se subliniază că acreditarea asigură reprezentanților mass-media accesul liber în clădirea Parlamentului „într-o încăpere special amenajată, inclusiv în sala de conferințe”. Cu toții am văzut acea sală de conferințe. Atunci când deputații vor, ei ies în fața presei, când nu vor – nu ies.
Petru Macovei: „Cer scuze, dar această sală de conferințe nu este una de bază. În spiritul acestui regulament această sală este ceva secundar, iar, conform regulamentului, jurnaliștii au acces inclusiv în sala de conferințe”.
Europa Liberă: În privința filmărilor video: „Parlamentul oferă imagini video surprinse de șase camere de fimat instalate în sala de ședințe tuturor mass-media acreditate, și asigură transmisiunea online a ședințelor Parlamentului”. De ce vreți mai mult? Nu este deloc clar. Ei ar putea să mai scrie aceasta în regulament. Mai departe. Fotografii pot să fotografieze din loje special amenajate pentru ei. Citez din regulament: „ținând cont de indicațiile angajaților secției parlamentare pentru relațiile cu publicul”. Mai mulți corespondenți foto cu care noi am vorbit susțin că lor li se oferă 15-20 de minute. Ei intră, fotografiază, mulțumim, sunteți liberi, mergeți înapoi în încăperea voastră.
Vladimir Soloviov: „Da, exact așa și se întâmplă”.
Petru Macovei: „Haideți să ne amintim întâmplarea cu fotograful Constantin Grigoriță care a zis că garda de corp a fostului premier Filat se lega de el după ce el a filmat ceva în sala de ședințe a Parlamentului sau în alte cazuri. Firește, mie mi se pare absolut clară dorința lor ca totul să fie sub controlul serviciilor corespunzătoare ale Parlamentului. Aceasta, desigur, este antidemocratic și nici într-un caz nu corespunde declarațiilor pe care le făcea ieri președintele Parlamentului.
Dacă vă amintiți că toate acestea sunt făcute în spiritul european și că trebuie să acționăm în spiritul și în litera legii. În cazul dat noi am cerut doar ca toți jurnaliștii care au acreditare în Parlament, și cameramenii, și fotografii, să aibă acces în acele locuri special amenajate”.
Europa Liberă: Vă amintiți că joi în timpul discuției cu presa ei nu odată făceau apel la tradițiile și exemplele europene. Foarte des ei aduc drept exemplu Parlamentul britanic în care presa nu are acces. La fel ca și în Parlamentul Republicii Moldova, acolo presa privește totul pe monitoare speciale, pe care regizorul-angajat al Parlamentului britanic proiectează imaginea. Cum poți răspunde la acest argument? Eu înțeleg că o comparație calitativă a deputaților Parlamentului britanic cu cei din Parlamentul moldovenesc, nu este în favoarea celor din urmă.
Vladimir Soloviov: „Atunci când ei vor începe să lucreze în spiritul Parlamentului britanic și nu vor mai investi guverne noaptea și nu vor mai băga în unele proiecte de legi propriile lor interese de business, iată atunci lasă ei să facă trimitere la Parlamentul britanic. Însă până atunci să facem ca în cel din Estonia unde jurnaliștii observă totul în regim online. În Parlamentul estonian la fel sunt 101 de deputați”.
Petru Macovei: „În diferite țări, și în aceeași Uniune Europeană există practici diferite. Și mie mi se pare straniu că președintele Parlamentului și alți reprezentanți ai acestei insituții, care se împotrivesc accesului liber al jurnaliștilor în sala de ședințe a Parlamentului, mereu aduc exemple care le sunt convenabile. Cum spunea și Vladimir: există exemplul Estoniei, eu am fost în Parlamentul bulgar unde poți filma totul de pe balcon. Sunt și alte exemple. Firește, noi nu putem să comparăm Moldova cu Marea Britanie, în care principiile democratice există mai mult de 200 de ani. Acest exemplu nu este deloc relevant pentru noi”.
Europa Liberă: Bine, ce va urma? Pe 13 martie expiră termenul. În componența acelei comisii intraţi inclusiv Dumneavoastră, eu, Nadin Gogu, Alina Radu, de la „Ziarul de Gardă”, Eugenia Năstase de la „Jurnal TV”. Ce rezultate trebuie să apară? Dacă ei iarăși vor spune, că din punct de vedere tehnic aceasta acum nu este posibil, că ei neapărat vor ține cont de cererea noastră și într-un an, doi, cinci sau zece vor încerca să modifice, să reconstruiască ceva... Ce trebuie să accepte presa și ce nu trebuie să accepte ea în niciun caz?
Petru Macovei: „Eu voi susține punctul meu de vedere că la moment există toate posibilitățile tehnice pentru ca în sala de ședințe a Parlamentului să lucreze cameramanii permanent. Noi doar ne-am convins ieri de acest lucru. Eu admit că există anumite ședințe ale Parlamentului la care participă mai mulți oaspeți, reprezentanți străini, diplomați, toți membrii Guvernului. În asemenea cazuri pot fi anumite limitări”.
Europa Liberă: Așa ceva se întâmplă odată la cinci ani.
Petru Macovei: „Se întâmplă foarte rar. În primul rând. În al doilea rând, mai întâi trebuie ca această comisie să îşi înceapă activitatea. Și președinte al acestei comisii a fost numită Liliana Palihovici. Eu zic numită, deoarece ea nu era ieri în Parlament...”
Vladimir Soloviov: „Într-adevăr, este un moment straniu”.
Europa Liberă: Pentru ea aceasta a fost la fel de surprinzător ca și pentru toți ceilalți.
Petru Macovei: „Persoanele care au vorbit cu ea mi-au zis că ea nu știa că a fost numită președinte al unei comisii. Și acest lucru iarăși este foarte straniu. Noi trebuie să insistăm ca accesul să fie garantat nu doar pe hârtie, dar și în realitate. Și iarăși, cum o vor face mie mi se pare cu totul irelevant, deoarece posibilități tehnice există. Chiar și unii colegi de-ai noștri glumeau: haideți deja să adoptăm o formă constituțională ca în locul celor 101 de deputați să fie 71. Astfel în mod automat se vor elibera 30 de locuri pentru jurnaliști. Însă, dacă e să vorbim fără glume, atunci este absolut clar că chiar și în cadrul designului actual al clădirii, jurnaliștii pot lucra acolo permanent. E acel argument că, vezi Doamne, acolo sunt mai mult de 200 de deputați, desigur, este o aberație”.
Europa Liberă: Doar nu toți 200 de jurnaliști vin acolo în fiecare zi. Permanent acolo lucrează cel mult 20 de jurnaliști.
Petru Macovei: „Da, doar nu toți vin în fiecare zi la ședința Parlamentului. În mod cert varianta soluționării acestei probleme există”.
Europa Liberă: Mai ales că una din lojile în care noi ne aflam în timpul ședinței Parlamentului era liberă. Noi cu Volodea chiar discutam despre acest lucru: este destul de scos din ea fotoliile și de pus scaune mici. Jurnaliștii, spre deosebire de mai mulți deputați, a propos, vin acolo să lucreze. De aceea ei niciodată nu vor sta culcați în fotolii și să doarmă așa cum fac, am văzut noi, unii deputați.
Petru Macovei: „Da”.
Europa Liberă: Haideți să vorbim despre o altă componentă a acestei acțiuni – despre reacția comunității jurnalistice. Ați observat, probabil, că o parte a presei şi-a exprimat solidaritatea, mai mulți, la chemarea Centrului pentru Jurnalism Independent au publicat fotografii alb-negru despre acea acțiune de protest. Însă au fost și asemenea jurnaliști, care în mod direct i-au învinuit pe organizatorii și participanții protestului de provocații sau de încercarea de a bloca activitatea Parlamentului, sau de orice altceva. Volodea, de ce există și astfel de reacții?
Vladimir Soloviov: „Este și normal – pluralismul viziunilor”.
Europa Liberă: Dar cum totuși vei explica faptul că o parte a jurnaliștilor consideră că Parlamentul nu trebuie deranjat și acei care vin și cer accesul liber pentru presă doar blochează activitatea Parlamentului. În general, îți este clar acest lucru?
Vladimir Soloviov: „Eu, dacă sincer, nu am studiat acea multitudine de bloguri și publicațiile unor adversari sau aliați. Am văzut ceva foarte întâmplător. Însă eu nu sunt categoric de acord cu ideea că aceasta era o provocare sau o încercare de bloca ceva. Am văzut foarte bine că Parlamentul putea să îşi continue activitatea”.
Europa Liberă: Volodea, în acea zi, seara, în prime-time, la Publika TV, Oleg Cristal, redactorul-şef al departamentului de știri de la Publika TV, spunea că aceasta a fost o provocare politică și că acolo, în general, au venit jurnaliștii care niciodată nu s-au arătat în Parlament. Am fost învinuiți de tot ce doriți, numai nu de încercarea de a reuși...”
Vladimir Soloviov: „Să o luăm așa: Oleg Cristal nu este un model de obiectivitate, la fel ca şi postul său de televiziune, Publika TV. Aceasta au arătat-o mai multe rapoarte. Eu personal intru pe site-ul Publika TV doar pentru un singur scop – să văd, care este linia partidului, unde se îndreaptă ea astăzi. Și unde, împreună cu ea, se mișcă postul de televiziune Publika TV. De aceea, eu nu consider necesar să țin cont de comentariile lui Oleg Cristal. Pentru mine acest om este un personaj care face propagandă”.
Europa Liberă: Dar în astfel de momente jurnaliștii nu trebuie oare să fie în primul rând jurnaliști, și apoi – susținătorii unui partid?
Vladimir Soloviov: „Dar Oleg Cristal nici nu este un jurnalist. El este un propagandist, unul angajat, și atât, punct”.
Petru Macovei: „Apropo, un comentariu în același sens au făcut niște jurnaliști străini care au auzit despre acțiunea noastră. Pentru ei, de asemenea, a fost straniu, de ce mai mulți jurnaliști nu au salutat acțiunea noastră. Mi se pare că aceasta este un efect secundar al politizării generale a mass-media din Moldova, și a faptului că politicienii sunt proprietarii surselor mass-media. Aici există o interdependenţă. Și da, eu sunt de acord cu Vladimir: jurnalistul de fapt nu face jurnalistică, nu prezintă evenimentele, deoarece dacă același post de știri Publika TV, care este unicul de acest fel în Moldova, dacă acest post ar fi îndeplinit funcția sa, ei, probabil, ar da transminiune online”.
Europa Liberă: Nu neapărat „breaking news”, dar o emisie în direct de la protestul jurnaliștilor în Parlament.
Petru Macovei: „Da, eu înțeleg că oaspeții din studio ar putea comenta aceasta diferit, însă ei au prezentat evenimentul abia seara, după ce, probabil, în centrul lor s-a decis cum să propună această informație”.
Europa Liberă: Dar au fost și alți jurnaliști, nu doar de la Publika TV...
Petru Macovei: „Au fost, au mai mulți jurnaliști. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost o acțiune în susținerea cameramanilor și în susținerea altor posturi de televiziune și mass-media care folosesc tehnică în prezentările lor. Foarte mulți ulterior ne-au telefonat și au exprimat solidaritate cu acțiunea noastră. Unii din ei au fost puțin nemulțumiți de faptul că nu i-am informat, dar nu am făcut-o în mod intenționat, deoarece ne temeam că nouă pur și simplu ni se va închide întrarea în sala de ședințe a Parlamentului.
Pe de altă parte, însă, această acțiune sugerează nevoia unei solidarizări în rândul comunității jurnalistice din Moldova, deoarece, dacă vă amintiți, aceasta a fost în timpul guvernării comuniștilor. Atunci aceasta era imposibil. Chiar și atunci când se organizau proteste sau marșuri, cu ocazia zilei de 3 mai, de Ziua internațională a presei, veneau foarte puțini jurnaliști, deoarece mai mulți lucrau în diferite companii afiliate Partidului Comunist. Astăzi avem o situație opusă. Proprietarii s-au schimbat, dar esența a rămas aceeași, din păcate. Jurnaliștii acum sunt nevoiți să lucreze, cineva este nevoit, iar cineva în mod conștient face propagandă”.
Europa Liberă: Când se va schimba esența lucrurilor? Când se va schimba situația pe piața media și cum ea, în general, se poate schimba, Volodea? Tendința este ca din punct de vedere economic mai multe surse mass-media care încearcă să fie business, degrabă nu vor mai fi business. Această situație le este cunoscută absolut tuturor, în primul rând aceasta ține de posturile de televiziune. Din punct de vedere economic ei sunt distruși, deoarece pe piață există un monopol. Aceasta se referă și la sursele independente mass-media, de exemplu, NewsMaker sau Agora. Există mass-media care încearcă să fie business, dar aceasta este foarte greu. Cum în asemenea condiții poate supraviețui o presă de calitate, independentă, Volodea?
Vladimir Soloviov: „Rămâne doar o astfel de metodă tristă de supraviețuire ca finanțarea din partea donatorilor. Este cunoscut și chiar indicat pe site-ul nostru că NewsMaker este finanțat de donatori: European Endowment for Democracy, guvernul Statelor Unite. Eu nu sunt fericit că noi suntem nevoiți să apelăm la susținerea donatorilor pentru ca proiectul să existe. Aceasta nu-mi aduce nici o plăcere, pentru că aceasta oricum este o dependență. Nu în sensul că donatorul telefonează și spune: «Scrieți așa sau astfel». Nu, nimeni nu ne telefonează. Dependența în sensul că dacă donatorii nu vor da bani, proiectul nu va mai exista. Iar situația în mass-media, în general, nu trebuie privită separat de situația în țară.
Da, noi trăim în această țară și știm cum stau aici lucrurile, cum sunt dirijate procesele și ce scopuri urmăresc anumiți politicieni. În cadrul acestor planuri de menținere și stăpânire a puterii, de eliminare a celor nedoriți, în acest cadru și se dezvoltă piața media care la fel poate fi dirijată, unde se poate indica, cui să faci publicitate, iar cui să nu o faci. Mass-media trebuie să supraviețuiască doar prin intermediul publicității. Iar aici e o piață denaturată, deformată, dacă o putem numi așa. În plus, aici se adaugă și criza regională, economică și așa mai departe, se taie bugetele pentru publicitate...”
Europa Liberă: Dar și Consiliul Concurenței care doarme și nu vede nici un fel de monopol...
Vladimir Soloviov: „Nimeni nu are nevoie de dezvoltarea presei libere”.
Europa Liberă: …Și de nici un fel de poziție dominantă a unui grup media pe piață. Nimeni nu are nevoie de aceasta. Domnule Macovei, care este soluția supraviețuirii?
Petru Macovei: „Mai ales că piața în Moldova este atât de mică. Mi se pare că din punct de vedere economic un număr atât de mare de posturi de televiziune și radio nu este relevant, el nu justifică propria existență. Răspunsul la această întrebare, desigur, există. Este dorința proprietarilor acestor surse media să manipuleze opinia publică. Persoane care au anumite preferințe politice sau care doresc să acceadă la putere, în mod activ folosesc aceste mass-media, iar jurnaliștii trebuie să se adapteze. Totul, în mare măsură, depinde de jurnaliști. Vladimir are dreptate: în condițiile Republicii Moldova, puține dintre sursele media obiective sunt nevoite să supraviețuiască. În general, sunt bani ale donatorilor, pentru că și publicitatea la noi, din păcate, este la fel de politizată”.
Europa Liberă: Absolut.
Petru Macovei: Și agențiile de publicitate, care există în țara noastră... În mare măsură pe piața publicității la fel există un monopol. Și cu aceasta trebuie de luptat”.
Europa Liberă: Există un sales-house cunoscut, domnule Macovei, și se știe cui el aparține pe această piață. Companiilor mari li se spune acolo cu text deschis: voi aduceți publicitate nouă, noi avem 80 de procente de posturi de televiziune, dar voi nici într-un caz nu veți da publicitatea la acel post, acesta și acesta.
Petru Macovei: „Aceasta de asemenea este un element al concurenței neloiale. Acel consiliu despre care spuneați Dumneavoastră, din păcate, mi se pare, că este în general o instituție inutilă în condițiile noastre. Desigur, ea este necesară, dar în condițiile unui control politic total asupra tuturor lucrurilor din Moldova, noi nu avem nevoie de această organizație. Tot așa cum nu avem nevoie de ANRE...”
Europa Liberă: Ultima, apropo, este finanțată inclusiv din buzunarul noastru.
Petru Macovei: „Da, și ANRE nu ne trebuie, deoarece dacă a spus prim-ministru să se micșoreze tariful pentru energie electrică, înseamnă că vor fi micşorate, și tot cu 10 procente, cum a zis și domnul prim-ministru. Desigur, noi exagerăm, dar, din păcate, sistemul politic și cel administrativ și tot la ce ne-au adus guvernanții noștri în perioada de după obținerea independenței, a făcut ca astăzi mai mult de 50 sau chiar 60 de procente din mass-media să fie controlate de politicieni sau de grupări alăturate lor. Iat alții suptaviețuesc și trebuie să se mulţumească cu anumite granturi sau ajutoare...”
Europa Liberă: Dacă vor avea noroc.
Petru Macovei: „Da”.
Europa Liberă: Ajungem spre finalul emisiunii pe o notă cam tristă...
Vladimir Soloviov: „De ce tristă? Eu, de exemplu, mă bucur, deoarece mă uit la cititor și înțeleg că cititorul moldovean nu este deloc prost...”
Europa Liberă: Și înțelege totul.
Vladimir Soloviov: „…Și înțelege totul. El caută și vrea să i se ofere informație și nu propagandă. El pricepe. Țara este mică, toți știu și văd totul foarte bine. Uitați-vă la Publika TV. Conform datelor AGB, acest post de televiziune nu bate recordul de popularitate”.
Petru Macovei: „Nu bate, dar oricum la moment, după ce operatorii au revizuit lista posturilor de televiziune, Publika TV se află printre primii...”
Europa Liberă: Absolut. Vrei sau nu vrei, când pui televizorul, deodată pe ecran ți se arată Publika.
Petru Macovei: „Aceasta la fel este un element neloial”.
Europa Liberă: TV7, de exemplu, a fost dat mai jos în listă.
Petru Macovei: „Îmi pare straniu că acele companii care au fost scoase din primele poziții nu au depus o plângere la Consiliu de Concurență împotriva acestei acțiuni a Sun-Communications și Moldtelecom”.
Europa Liberă: Doar cunoașteți foarte bine: totul se explică din punct de vedere economic. Așa a procedat și Moldtelecom: am făcut-o la dorința telespectatorilor care au decis, ce le este mai interesant: de exemplu, Super TV decât TV7.
Petru Macovei: „În același timp, ei refuză să ofere rezultatele acestui sondaj. Pentru că dorințele telespectatotrilor se evaluează. Există Institutul de Politici Publice, care realizează acest baromentru, există companii sociologice independente care la fel o fac. Lasă ei mai întâi să o facă. Dacă o vor face ei, Jurnal TV, cred, va fi pe prima poziție”.
Europa Liberă: Să trecem la concluzii. În opinia voastră, încercarea presei de a obține accesul liber pentru cameramani în clădirea Parlamentului, în sala de ședințe, se va solda cu ceva?
Petru Macovei: „Cred că totul depinde de noi. Dacă noi vom insista, vom reuși. Poate aceasta nu se va întâmpla pe 13 martie, la expirarea termenului propus de președintele Parlamentului, însă dacă noi vom insista, vom atrage atenția societății și vom explica colegilor noștri jurnaliști... Eu admit că, poate, unii dintre ei nu prea înțeleg necesitatea stringentă a acestui lucru pentru realizarea transparenței în luarea deciziilor.
De asemenea, ar trebui neapărat să atragem în acest proces și partenerii de dezvoltare și oficialii străini din Moldova. Acum încă nu putem vorbi despre o Moldovă ideală, care poate va fi aici peste 200 de ani, când vom avea un Parlament ca în Marea Britanie, pe care nu va trebui să-l monitorizăm pentru că lumea va ști și va avea încredere că deputații iau decizii ținând cont de interesul public și nu cel al oligarhilor care îi plătesc. Însă astăzi aceasta este o necesitate stringentă pentru ca cetățenii țării noastre să cunoască și să înțeleagă cu ce se ocupă aleșii noștri”.
Europa Liberă: Volodea.
Vladimir Soloviov: „Vom mai vedea cu ce se va încheia totul atunci când vom începe să discutăm acest lucru în cadrul acelui grup de lucru. Dar, în opinia mea, aceasta este cea mai simplă problemă care se rezolvă foarte ușor. Ce putem spune deja, care sunt plusurile a ceea ce se întâmplă în Parlament? Acum eu încă o dată m-am convins și înțeleg foarte clar cum funcționează creierul unui parlamentar moldovean, în cazul dat – cel al domnului Candu, care a venit și foarte serios ne-a zis: părerea mea este că voi în mod intenționat politizați această problemă, iar tot ce ați făcut este doar pentru a bloca activitatea Parlamentului”.
Europa Liberă: Încearcă să mențină stabilitatea.
Vladimir Soloviov: „Este omul care în orice eveniment vede un complot. Însă totul este foarte simplu ca o banană, domnule Candu. Noi pur și simplu vrem să obținem accesul în Parlament. Atât”.
Europa Liberă: Banana este pur și simplu o banană.
Petru Macovei: „Apropo, este un lucru foarte interesant că președintele Parlamentului care, în mare măsură trebuie să reprezinte interesele întregii societăți, vede în orice acțiune de acest fel o festă, o provocație, că cineva neapărat vrea să-l îngroape...”
Vladimir Soloviov: „Ei așa și gândesc”.
Europa Liberă: Văd încercarea de a destabiliza situația.
Vladimir Soloviov: „De ce el așa se gândește? Deoarece tot ce fac ei, are câteva straturi”.
Petru Macovei: „Ei iau totul personal”.
Vladimir Soloviov: „Dacă Publika TV începe să vorbească despre ceva, aceasta nu este întâmplător. Înseamnă că există un plan. De aceea el și percepe așa lucrurile: dacă au ieșit jurnaliștii, înseamnă că cineva stă în spatele lor, înseamnă că există o continuare a acestei istorii. Însă noi o știm cu exactitate că așa ceva nu poate fi”.
Petru Macovei: „Eu mă gândeam la aceasta ieri, Volodea, când priveam cum Publika TV îl laudă pe un candidat pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale. Ei atât de mult o lăudau pe acea persoană, chiar dacă mi se pare că acel om în general este un necunoscut. Cum poți să-l lauzi, dacă nu știi ce a făcut el concret? Atâtea ode s-au cântat la adresa lui, încât din start mi s-a părut că aici ceva nu este așa cum trebuie...”
Europa Liberă: Dacă stelele se aprind, înseamnă că cineva are nevoie de acest lucru. Vă mulțumesc pentru această discuție. Libertatea presei, și nu doar în sala de ședințe a Parlamentului. Ne vom auzi peste o lună pe undele postului de radio.
