Liderii Uniunii Europene vor fi puși în mare încurcătură la summitul de luni, 7 martie, când se vor întâlni cu premierul turc Ahmet Davutoglu, pentru a discuta cooperarea turco-europeană în a îngrădirii crizei refugiaților, care tinde să devină o catastrofă umanitară și politică.
Liderii UE vor fi obligați, sub presiunea propriei lor opinii publice, să critice atitudinea guvernului lui Davutoglu, care, dirijat direct de autoritarul președinte Recep Tayyip Erdogan, e pe cale de a prelua cu totul controlul asupra presei de opoziție.
Vineri și sâmbătă, poliția și Procuratura din Istanbul au preluat cu forța controlul asupra cotidianului Zaman (Timpul), favorabil opozantului teolog Fethullah Gülen, refugiat în Statele Unite și prezentat de Erdogan drept șeful unei structuri teroriste islamice.
Adevărul este însă că acel curent mistic de tip sufi pe care îl reprezintă organizația și învățăturile lui Fethullah Gülen se află la antipozii extremismului, acesta fiind, în mod paradoxal, mai degrabă o trăsătură a islamului arid promovat de însuși Erdogan.
Islamul practicat de confreria exilatului Fethullah Gülen, si care este cel care a fost incurajat intotdeauna de catre sultanii otomani, este un islam contemplativ si tolerant. Gülen însuși promovează înțelegerea între religii și a intrat în contact cu Vaticanul și cu anumite organizații religioase evreiești deschise și tolerante. Departe de a fi niste fundamentalisti islamici, membrii confreriilor sufi sunt deseori respinsi de musulmanii care adera la cultul musulman oficial. Discipolii sufi impartasesc un Islam mai putin rigid si care nu aplica unele din preceptele fundamentale ale Coranului si ale practicii islamice. Confreriile musulmane de tip sufi reprezintă, dimpotriva, o garantie impotriva implantarii unui Islam fundamentalist, de tip wahabit sau salafit.
Erdogan, însă, caută să lepede moștenirea atee și republicană a lui Atatürk, înlocuind-o printr-un soi de neo-sultanism autoritar și care se sprijină pe religie, pe un Islam nu foarte diferit de cel al monarhiilor arabe din Golf… ba chiar și de cel al Statului Islamic din Siria și Irak, pe care Turcia l-a menajat până acum, dacă nu chiar ajutat.
Europenii vor fi, așadar, într-o mare încurcătură pentru a explica opiniei publice pactizarea cu un asemenea personaj precum Erdogan, care, deși se află în conflict cu Vladimir Putin, împărtășește cu Putin același autoritarism politic și aceeași nepăsare pentru regulile democrației.
