Europa Liberă: Cine a apucat vremuri sovietice își amintește de filmul celebru «Ленин в Октябре» [Lenin în octombrie], acolo parcă spunea el: «Революция о которой все время говорили большевики свершилась» [S-a produs revoluția despre care tot timpul au vorbit bolșevicii]. S-a produs și la Chișinău o revoluție: Curtea Constituțională a dat undă verde pentru alegerea președintelui de către întreg poporul. Dar poporul, cu barba în cârjă, pune la îndoială acest mare dar pe care l-a oferit Curtea Constituțională. Vedeți presa și vă veți convinge. Noi încercăm să fim totuși mai pozitivi, să apreciem această oportunitate și discutăm pe bune despre șansa de a alege un președinte femeie. Și, firește, ne gândim la Maia Sandu, cea care, de la o seamă de vreme, a intrat în trombă în viața politică. Și am invitat-o astăzi în platou, împreună cu colegul său, istoricul Virgil Pâslariuc, ca să discutăm despre această șansă de a trata altfel femeile, care, nu voi invoca foarte multe statistici, știți foarte bine, sunt ținute desculțe, și la bucătărie, prioritar. Doamnă Maia Sandu, știm cu toții că femeile, în primul rând, nu sunt de acord să fie conduse de femei. Știm că femeile, care ajung în niște poziții, acceptă să fie umbrite de bărbați. Am avut foarte puține excepții, când femeile au revendicat un rol pe potriva situației demografice, având 60 la sută cota în societate. Spuneți-mi, vă rog, acum funcția prezidențială, obținută de o femeie, ar putea schimba radical starea de lucruri în societate?
Maia Sandu: „Cred că da. Dar este evident că nu doar președintele poate să schimbe radical situația din societate. Avem de făcut multe lucruri și trebuie să se implice multă lume. Și sper că vom discuta astăzi aici despre decizia Curții Constituționale și despre ce urmează. Avem nevoie și de un Parlament în care vin femei puternice. Nu doar de Președinție care este condusă, eventual, de o femeie. Și trebuie să vedem dacă țara noastră este gata să voteze o femeie în fruntea țării.”
Europa Liberă: Dar ce vă spune intuiția? Ar fi gata țara aceasta?
Maia Sandu: „Să știți că am văzut și eu sondaje care nu arată foarte îmbucurător, dar, din discuțiile pe care le am cu oamenii, atunci când merg în raioane și în sate, sunt și bărbați care spun că trebuie să vină o femeie pentru că bărbații sunt corupți. Eu nu aș generaliza lucrurile în halul acesta, dar există și o asemenea percepție. E greu de spus. Trebuie să vedem. S-ar putea să avem un exercițiu foarte curând, în care să vedem dacă femeile sunt văzute ca suficient de puternice în această țară, ca să se opună acestui regim oligarhic și să reușească să îl demoleze.”
Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, vreau să apelez la meseria dumneavoastră. Dacă ați putea, în câteva paragrafe, câteva alineate, să ne explicați cum s-a întâmplat că societatea democratică, convențional vorbind, moldovenească, continuă să aibă această trenă sovietică de atitudine discriminatorie față de [femeie], mai nou s-au dat statisticile cele mai relevante: cât câștigă o femeie, după ce a avut exact aceeași muncă prestată.
Virgil Pâslariuc: „În primul rând, nu este doar una sovietică. Este o moștenire seculară, milenară, în fond, acest statut al femeii.”
Europa Liberă: Despre Rosa Luxemburg?
Virgil Pâslariuc: „Nici măcar atât. Rosa nici nu știa ce sărbătoare sau data, cel puțin. Eu vorbesc acum de acea evoluție pe care l-a avut statutul femeii în societate. Această situație subordonată față de bărbat, acest paternalism, această societate patriarhală care, evident, subordona femeia, o privea ca un accesoriu, într-un fel. În această lume masculină femeia era văzută ca o mașină de făcut copii, ca un obiect de dorință ș.a.m.d. Evident că lucrurile au început să se schimbe mai ales din secolul al XIX-lea, odată cu revoluția industrială și, mai ales după Primul Război Mondial, atât în Occident, cât și la noi, când femeia intră mai activ în viața politică. Bărbații s-au măcelărit cum au putut și erau atât de puțini, că cineva trebuia să ia asupra sa inclusiv acest proces de luare a deciziilor. Și femeile s-au descurcat destul de bine, în perioada interbelică, inclusiv chiar într-o Basarabie patriarhală ca la noi, s-a observat că femeile și-au găsit într-un fel rostul, mai ales în societatea urbană. Dar, evident, dacă tot spuneați de societatea sovietică care venea cu aceste standarde duble, pe de o parte, femeia era sărbătorită, dar i s-a rezervat o singură zi din an. În restul [zilelor], se revenea la normal. Și noi, într-un fel, avem reflecția acestei situații, în ziua de azi, câți bărbați sunt în studiou.”
Europa Liberă: Dar și azi dimineață am întâlnit bărbați care mergeau cu laleaua, convinși că trebuie să dea dimineață o lalea și până în seară și o bătaie. Totuși, în Uniunea Sovietică măcar existau mulgătoarele din Верховный Совет, se mima un fel de atitudine. Dar punctul cheie, după mine, a fost atunci când femeile au obținut dreptul la vot, trebuie să le amintim spectatorilor și ascultătorilor. Când s-a întâmplat în Basarabia?
Virgil Pâslariuc: „Și în Basarabia, iarăși, în perioada interbelică s-au produs acele reforme, în care treptat s-a dat acest sufragiu universal. Și în imperiul țarist, dar și în România regală exista acest vot cenzitar, în care femeile nu aveau drept la vot. De fapt în toată Europa și în toată lumea. De ce? Fiindcă femeia era considerată influențabilă. Influențabilă nu atât de bărbat, cât foarte influențabilă de biserică. Fiindcă ea duminică se ducea la biserică, mai ales în Germania. Vedeau că această influență pe care o au niște actori ea nu este bună pentru deciziile politice. Și atunci începe acea mișcare celebră a sufragetelor, a sufragiului universal în Marea Britanie, în America. Știm că primele state, care au renunțat la această discriminare, au fost cele din dominionul britanic, Noua Zeelandă, pe urmă unele state americane care dau dreptul și treptat…”
Europa Liberă: Și, a propos, cuvântul „sufragete” sau „sufragiste” a devenit a devenit de ocară. Doamnă Maia Sandu, știți că în societate tot mai des auzim că dreptul universal la vot e băț cu două capete, că tot mai des aud că nu trebuie să egalăm voturile, că totuși trebuie să dăm votul unor oameni conștienți. Dumneavoastră personal ați vrea să fiți votată de toată lumea sau de unii care au votul conștient? Sau cum să deosebești voturile acestea?
Florile (doar) nu aduc fericirea: moldovence într-o zi de 8 martie la Chișinău
Maia Sandu: „Eu cred în democrație, chiar dacă sunt multe lucruri care nu ne plac, care pot să împiedice un pic dezvoltarea. Dar atâta timp cât nu am descoperit ceva mai bun decât democraţia, să luăm lucrurile aşa cum sunt. Să lucrăm la educarea societăţii, să dezvoltăm acest spirit critic despre care discutăm, de la şcoală şi nu doar de la şcoală, dar şi din familie. Şi să nu anulăm democraţia doar pentru că nu ne place...”
Europa Liberă: Aceasta era aşa o provocare. Vreau să vă întreb şi mai provocator: intraţi în cursa pentru funcţia de preşedinte?
Maia Sandu: „Noi suntem gata să venim cu un candidat.”
Europa Liberă: Cu o candidată?
Maia Sandu: „Probabil. Am discutat doar cu grupul de iniţiativă. Avem acum un grup mai mare, care se numesc potenţialii membri, cei care au semnat pentru a deveni membri în partidul PAS şi pe acei oameni încă nu am reuşit să-i consultăm, dar până atunci vrem totuşi să ne lămurim ce este cu această decizie a Curţii Constituţionale.”
Europa Liberă: Şi v-aţi lămurit?
Maia Sandu: „Nu ne-am lămurit încă. Ni se pare o decizie controversată. Şi nu sunt eu specialist în Constituţie ca să dau prea multe explicaţii aici sau să formulez nişte întrebări. Dar sunt nişte lucruri care nu sunt clare chiar şi pentru cei care nu sunt specialişti.”
Europa Liberă: Bine. Dar mortul de la groapă nu se întoarce, scuzaţi-mi expresia. Decizia este irevocabilă, că e de la Curtea Constituţională.
Maia Sandu: „Să vedem ce face Parlamentul. Parlamentul trebuie să adopte nişte legi acum sau cel puţin o lege. În această lege trebuie să stabilească nişte lucruri, de exemplu, subiectul care ţine de vârsta la care un candidat poate să se înscrie în cursă. Pentru noi nu este clar de ce s-a revenit la textul integral de până la reforma constituţională, cu o excepţie. Acest lucru pune sub mare semne de întrebare întreaga decizie. Şi vrem să înţelegem care sunt dedesubturile acestei decizii.”
Europa Liberă: Dar lăsând la o parte culisele, că multă lume se întreabă dacă nu cumva e un aranjament, dacă nu cumva e o găinărie politică din nou. Cu regulile care sunt scrise acum, aşa cum sunt scrise, credeţi că ar fi o ocazie bună să testaţi societatea, în general, dacă ar accepta o femeie preşedinte, dacă într-adevăr vrea un preşedinte tătuc sau vrea un preşedinte limitat la ceea ce spune Constituţia despre prerogative?
Maia Sandu: „Evident că nu aş merge în această cursă doar pentru ca să testez societatea. Sunt lucruri mult mai importante. Şi acesta este un lucru important, să măsurăm dacă societatea merge spre egalitate de şanse etc. Dar sunt lucruri mult mai importante pe care trebuie să le avem în vedere acum, ţinând cont de situaţia în care ne aflăm şi politic, şi economic, şi social, decât să reducem aceasta doar la un exerciţiu sociologic, aşa cum spuneţi dumneavoastră.”
Europa Liberă: Dar multă lume, care îşi aminteşte de perioada, ultima fază, Snegur în meciul cu ministrul Apărării Creangă sau Lucinschi & Parlamentul cu Diacov „scăpat din braţe”, folclorul politic, zice că acum un preşedinte ales de către întreg poporul de fapt se duce spre confruntare cu Parlamentul care va sta bine mersi. Dumneavoastră sunteţi gata să intraţi în asemenea meci, în aşa o cuşcă de lei?
Maia Sandu: „Da, eu sunt gata. Şi cred că am demonstrat că sunt. Știu să mă confrunt cu Parlamentul, chiar dacă lucrurile pe care m-am confruntat au fost de altă importanţă. Dar să vedem, până la urmă, să ne clarificăm care sunt atribuţiile preşedintelui, pentru că nici aici nu este foarte clar. De aceea spuneam că e important să avem un pic mai multă claritate, inclusiv să vedem legea pe care o va adopta Parlamentul pentru a pune în aplicare aceste modificări care vin de la Curtea Constituţională. E important să ştim ce poate să facă preşedintele. Da, şi în cazul unui format mai simbolic, sunt lucruri pe care preşedintele poate să le facă. Şi aici discutăm, în primul rând, faptul că preşedintele numeşte primul ministru. E un instrument important. Să vedem ce poate face preşedintele pe reforma justiţiei. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în România, vedem că, în anumite condiţii, preşedintele totuşi poate să aibă un aport semnificativ la curăţarea sistemului justiţiei şi la consolidarea instituţiilor care luptă cu corupţia.”
Virgil Pâslariuc: „Şi, a propos, să vedem, în primul rând, de ce este chiar atât de rău să existe un conflict, o dezbatere între două ramuri ale puterii. Da, noi nu ştiu cum am lăsat într-o parte această idee că puterile la noi în stat sunt separate, ele sunt divizate, conlucrează ş.a.m.d., dar ele trebuie să se balanseze unele pe altele. De fapt acest lucru a dispărut după reforma, eu zic una nefericită, din anul 2000, fiindcă acea reformă a permis crearea sistemului oligarhic în care un pol al puterii a concentrat practic toate puterile în mâinile sale. Aceasta a început în perioada comuniştilor. Ştim foarte bine că, profitând de faptul că preşedintelui i s-au luat practic prerogativele acestea, Parlamentul putea în jurul său să modeleze un asemenea sistem de putere în care să concentreze tot. Că Voronin a ales să fie preşedinte, el putea, acelaşi lucru, fi şi spicher, şi prim-ministru. Ne aducem aminte câţi miniştri au fost demişi de prim-ministrul care a fost atunci. Toate demisiile veneau de la palatul prezidenţial. Adică acea concentrare şi creare a sistemului de fapt apare atunci.”
Europa Liberă: Dar un asemenea preşedinte nu mai este posibil astăzi. Pentru că nu va avea peste 71 de mandate.
Virgil Pâslariuc: „Accent nu punem pe preşedinte, el putea să aleagă să fie şi prim-ministru.”
Europa Liberă: Tocmai în sensul acesta în Parlament nu mai are spatele acesta un preşedinte.
Virgil Pâslariuc: „Exact. Fiindcă Parlamentul de fapt acum concentrează în mâinile sale toate puterile. Şi noi vedem că cel mai lovit a fost, în primul rând, executivul, cel mai mult s-a dat în guvern, din anumite consideraţii. Fiindcă Parlamentul a concentrat în mâinile sale, a subminat practic aceste instituţii, sau partidul care controlează toate aceste pârghii.”
Europa Liberă: În general, Parlamentul este foarte şmecher. Zice aşa: „Noi v-am dat legea, voi aţi făcut năzdrăvăniile la bancă şi la aeroport, spălaţi-vă pe cap cu aceste chestiuni”. Și se dau ei la o parte şi îşi iau salariul bine mersi.
Virgil Pâslariuc: „Exact. Pe când responsabilitatea politică de fapt vine de la ei. Aceasta este una.”
Europa Liberă: Nu plecaţi de la ideea confruntării. Sunt de acord cu dumneavoastră că e nevoie de o confruntare, dar pe ce subiect? Dacă pe subiectul cine îl numeşte pe procuror sau cine îl va numi pe şeful de la vamă, sigur că aceasta sare în ochi că interesele sunt obscure şi pecuniare. Dacă pe modelul de dezvoltare, dacă pe dezvoltarea naţiunii, populaţiei, atunci sigur că e nevoie de o confruntare.
Maia Sandu: „La început cred că confruntarea va fi şi pe cine este numit procuror general, cine este numit şef la CNA. Pentru că aşa se curăţă sistemul.”
Europa Liberă: Eu am avut în vedere şi de ce. Nu atât cine, dar pe ce motive şi cu ce interese.
Maia Sandu: „La început va trebui să trecem prin această confruntare care este poate un pic mai puţin plăcută şi civilizată. Dar aceasta este starea de lucruri, aici ne aflăm, aceasta este etapa de dezvoltare a ţării. După care sper să ajungem la altfel de confruntare pe modele de dezvoltare şi pe lucruri despre care vorbiţi dumneavoastră.”
Europa Liberă: Inclusiv pe subiectul zilei de astăzi. De ce vreau să mă întorc la el? Pentru că eram deunăzi în coadă la plătit facturile şi o femeie mă întreabă dacă am văzut reportajul despre un avocat cunoscut care în fiecare dimineaţă, înainte de a duce copilul la grădiniţă, trece pe la salon şi îi face coafura. Eu m-am crucit, credeam că ea spune braşoave. Iată modelul acesta, pe care îl acreditează acest avocat, şi educă copilul acesta în spiritul acesta este sprijinit în mai multe domenii. Femeia este un fel de păpușă Barbie care nici măcar nu trebuie să deschidă gura sau să fie deșteaptă, e destul să fie frumoasă. Dacă vorbim de această ocazie de a ajunge o femeie șef de stat, de ce ar trebui să fie o femeie? Doar pentru că e mai pașnică? Doar pentru că știe ce înseamnă nopți nedormite? Sau pentru că într-adevăr poate să îi pună la respect pe bărbații războinici, furăcioși ș.a.m.d.? Dumneavoastră veți răspunde la întâlnirile cu alegătorii exact la întrebarea aceasta.
Maia Sandu: „Da, și le voi spune că trebuie să mă aleagă nu pentru că sunt femeie, dar pentru că am demonstrat „a”, „b”, „c”, „d”. Dacă consideră că lucrurile pe care le-am făcut eu sunt mai bune decât lucrurile pe care le-au făcut alți candidați, sau dacă argumentele mele sunt mai puternice și eu răspund la întrebări mai bine decât altă lume, atunci acestea sunt motivele de ce trebuie să mă voteze pe mine.”
Europa Liberă: Dar puteți să spuneți măcar trei din „a”, „b”, „c”? Toată lumea va spune că „a” ar putea fi BAC-ul. Altceva?
Maia Sandu: „Da. Am fost ministru, am demonstrat că la Ministerul Educației s-au făcut mai multe lucruri decât în alte ministere, să zicem. Am demonstrat că putem și vrem să luptăm cu corupția. Nu mi-a fost frică în Parlament, atunci când am trecut prin două moțiuni de demisie, două potențiale demisii. Și am mers și am demonstrat. Inclusiv, dacă vă amintiți și dumneavoastră, într-o emisiune, la început m-ați întrebat dacă eu voi putea să mă stropșesc. Așa a fost. Ați avut și dumneavoastră dubiile acestea dacă cineva ca mine poate să se bată. Eu cred că am demonstrat în Parlament că pot să mă stropșesc, atunci când eu cred în aceste obiective și atunci când Parlamentul se opune unor reforme necesare. Dar bănuiesc și înțeleg că vor mai exista oameni cu prejudecăți în această societate care vor zice că „pentru că este femeie, nu este suficient de bună ca să se bată”. Acuma exemplul președintelui Republicii Moldova nu poate să ilustreze situația femeii în Republica Moldova pentru că, cum spuneți și dumneavoastră, avem problemă de salarii mai mici plătite femeilor pentru același volum de muncă, avem problema promovării femeii în funcție, la toate nivelurile, nu doar la nivelul președintelui. Avem problema violenței împotriva femeii, care este foarte mare. Și iată și această problemă care este alimentată într-un fel de femei, prin care se promovează imaginea femeii glamouroase, care trebuie să meargă la salon, care trebuie neapărat să fie coafată în fiecare dimineață, aranjată. Și aici, din păcate, și la nivel de VIP-uri, dacă pot să spun așa, se promovează această imagine glamouroasă a femeii.”
Europa Liberă: Da, și toate care nu au buze umflate cu silicoane sunt discriminate.
Maia Sandu: „Exact. Și aici cred că și noi, femeile, ne facem vinovate pentru că promovăm această imagine sau cele care o promovează. Femeile sunt văzute, evaluate după cum ele arată și nu neapărat după ceea ce fac.”
Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, de ce o femeie președinte? Sau dumneavoastră ați hotărât deja că nu o oarecare femeie, dar anume Maia Sandu?
Virgil Pâslariuc: „În primul rând, nu am hotărât încă nimic. În al doilea rând, haideți noi să încercăm să privim totuși lucrurile mai modern. Noi încercăm oarecum să identificăm o instituție cu o persoană, dar uităm că noi discutăm despre o instituție care este una impersonală, care este instituția Președinției. Atunci când vorbim despre acele instituții, în genere, greșeala sau meteahna societăților imature e că ele confundă persoana cu funcția, fiindcă nu există cineva președinte „Cutare”, dar, de exemplu, persoana „C” sau „Cumătrul Gheorghe”. Nu se detașează deținătorul funcției și persoana privată care este cunoscută.”
Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, dați-mi voie să vă contrazic. Havel n-ar fi fost președinte. Sau dacă Putin nu era președinte.
Virgil Pâslariuc: „Havel a fost ales pe imaginea pe care a avut-o el în societate, dar tocmai pentru autoritatea extraordinară pe care a avut-o în societate.”
Europa Liberă: Ok, s-a întâlnit personalitatea cu ideea de instituție.
Virgil Pâslariuc: „Exact. La noi, când vorbim și după aceea, când alegem, este ok, într-adevăr, că noi alegem o personalitate. Dar după aceea persoana de fapt, hai să spunem instituția, noi nu judecăm în termenii aceștia ai instituțiilor ș.a.m.d., care sunt impersonale, în primul rând.”
Europa Liberă: Scuzați-mă că insist, dar rușii l-au ales pe Putin pentru că aveau nevoie de un asemenea președinte? Sau belarușii, dacă vreți, cu Lukașenko? E vorba de un tipic al națiunii?
Virgil Pâslariuc: „Repet, de la ce am pornit. Sigur că o femeie ar fi o soluție non-ortodoxă. Și în condițiile în care noi nu avem alte soluții, noi suntem gata să acceptăm și acest lucru, ceea ce în istorie într-adevăr s-a întâmplat de foarte multe ori. Și au mers, a propos, lucrurile. Fiindcă, pur și simplu, în cazuri normale, noi nu putem să o scoatem la mal. De exemplu, acum ce se întâmplă chiar cu această decizie, toată lumea se plânge că s-au schimbat regulile jocului. Iarăși, ca istoric, vă spun că în fond lucrul acesta este foarte normal. Una din regulile jocului este că regulile se schimbă. Schimbarea regulilor jocului este o regulă a jocului.”
Europa Liberă: Dar nu prin meci.
Virgil Pâslariuc: „Nu contează. Fiindcă noi nu ştim, în primul rând, al câtulea minut e al meciului şi dacă el s-a terminat sau nu. Ceea ce contează, toată legislaţia ş.a.m.d. în fond ele sunt formalizate, ele vorbesc de un raport de forţe. Raportul de forţe e cel care contează.”
Europa Liberă: Şi eu aş fi de acord să facem abstracţie, dacă am discuta pe bune într-adevăr şi dacă cineva din culise nu ne-ar face. Dar să ne referim la americani, de exemplu. Ei tot acum, dacă aţi văzut cum se discută despre Trump şi ruşii, mai cu seamă, îşi freacă palmele de bucurie că pot să-l compare cu [Victor] Pşonka şi cu Ianukovici, casa lui. Şi ei tot acolo discută: alegem între Trump şi madam Clinton. Madam Clinton pentru că este un bun politician sau pentru că e doar femeie?
Virgil Pâslariuc: „Ca model, ceea ce poate aduce potenţial, nu cum a ajuns. Şi la noi care e problema mare în care într-un fel se refuză cuiva accesul în funcţie, fiindcă ştii că acel cineva a ajuns altfel decât cum vrea să vadă lumea un politician. Politicianul nu se bazează doar pe frică, dar şi pe această carismă pe care trebuie să o aibă. Cineva nu o are, pur şi simplu, şi este impus. Machiavelli chiar spunea: „Ok, dacă nu e dragoste, poate să fie frică”. Dar nu te bazezi doar pe frică, fiindcă frica, până la urmă, duce rezultatele exact invers. Toate cele mai mari coliziuni, care s-au întâmplat, s-au întâmplat atunci când cineva s-a bazat doar pe această coerciţie, pe violenţă. La noi, din păcate, modelul acesta pare a fi dominant, când încerci să concentrezi în mâinile tale toate forţele. Uitaţi-vă ce se întâmplă acum la noi. De ce, de exemplu, s-a cedat Preşedinţia? Parlamentul acesta nu are practic legitimitate şi dacă mai alegea şi preşedintele încă şi acest Parlament, i se făcea transferul acesta de ilegitimitate şi acestui preşedinte. De aceea ei au decis: „Să luăm de la bază, de la sursa puterii adevărate, de la sursa care este poporul”. Problema este că va fi un decalaj de legitimitate, în al doilea rând, uitaţi-vă ce se întâmplă acum, un paradox ca pielea de şagrin sau portretul lui Dorian Gray: cu cât mai tare ei concentrează puterea în mâinile lor, cu atât mai mult dispare la ei autoritatea, autoritatea lor devine mai mică.”
Europa Liberă: Pentru că gafează, din gafă în gafă.
Virgil Pâslariuc: „Nu. Ei concentrează puterea, dar dispare autoritatea, legitimitatea. Adică totuşi suntem într-un sistem democratic în care populaţia, poporul suveran este sursa puterii.”
Europa Liberă: Oamenii se uită în portmoneu şi acolo e de fapt sondajul cel mai bun.
Virgil Pâslariuc: „Exact. Nu conduci cu televizorul. Conflictul dintre televizor şi frigider la un moment dat va fi...”
Europa Liberă: Da, bună caricatură, a propos, televizorul în loc de frigider. Doamnă Maia Sandu, discutam odată cu dumneavoastră şi vorbeam despre modul de a alege oamenii pentru funcţii. Şi, a propos, dumneavoastră aţi spus, de mai multe ori, că e straniu că, în accepţiunea politicienilor, ministru la Familie şi Asistenţă Socială trebuie să fie numit numaidecât o femeie. Şi atunci vorbeam tocmai despre un nomenclator de probleme care trebuie scos în faţă. Și după aceea, pornind de la complexitatea acestor probleme, alegi omul potrivit, persoana care într-adevăr poate să le rezolve, pornind de la ceea ce a făcut până acum, verticalitate, principialitate. Şi, a propos, pe mine cineva mă întreba de ce ar fi bună Maia Sandu în funcţia de preşedinte. Eu primul lucru pe care l-am spus, am zis că ea niciodată nu va merge la vânătoare la Pădurea Domnească.
Maia Sandu: „Adevărat.”
Europa Liberă: Pentru că acesta este unul dintre criteriile, după mine, foarte importante în ziua de astăzi şi când trebuie să trecem acest Rubicon.
Virgil Pâslariuc: „La vânătoare după vânători.”
Europa Liberă: Da. Prin urmare, dacă am face acum un nomenclator de probleme, pe care trebuie să le rezolve un preşedinte, imediat după alegeri, ce credeţi că ar trebui să facă? Unu, doi, trei?
Maia Sandu: „Dificilă întrebare. Cum am spus, trebuie să ne uităm, în primul rând, la atribuţii, dar primul lucru pe care îl avem, prima prioritate este să spargem acest sistem. Cum spargem sistemul, sistemul oligarhic? Şi vorbesc despre un oligarh astăzi…”
Europa Liberă: Adică acest cerc vicios?
Maia Sandu: „Acest cerc vicios, exact. Şi vorbesc nu doar despre ce se întâmplă astăzi. Eu cred că noi trecem printr-o etapă de dezvoltare a ţării în care această formă de imixtiune din partea oligarhilor este probabilă, din păcate. Deci, aceasta este etapa de dezvoltare a ţării.”
Europa Liberă: Dar credeţi că se mai poate rupe cercul acesta?
Maia Sandu: „Da, se va rupe. Întrebarea este când. Şi noi toţi ne dorim să se întâmple cât mai curând. Deci, cum începem să distrugem acest sistem şi să introducem elemente pe intern, care la început îl va distruge, dar după aceea va construi? Trebuie să fim conştienţi că nu e vorba doar despre distrugere, este vorba de construcţie.”
Europa Liberă: Am înţeles. O sarcină.
Maia Sandu: „Nu este suficient să eliminăm aceşti oameni din sistem. E extrem de important ca în răstimpul acesta, când un oligarh pleacă şi altul încă nu a venit, să consolidăm instituţiile statului, astfel încât următorul oligarh să nu poată veni. Şi iată aici eu văd rolul preşedintelui, în primul rând, ca să promoveze, acolo unde el mai are prerogative, să promoveze în funcţii oameni care vor rupe acest cerc vicios, dar şi oameni care ştiu să construiască şi să consolideze instituţii, ca să nu ajungem în această situaţie pe viitor.”
Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, al doilea punct pe această listă dumneavoastră care l-aţi trece? Ce trebuie să facă viitorul preşedinte femeie sau bărbat?
Virgil Pâslariuc: „Eu, în primul rând, aş cere acestui preşedinte să stabilească nişte reguli foarte clare ale jocului. Fiindcă ceea ce se întâmplă acum, vedem noi, când reinterpretarea aceasta permanentă se produce, putem foarte greu să o contestăm într-un fel sau altul, dar sistemul acesta ne arată că el nu mai poate funcţiona pe vechi. Şi mie îmi aduce aminte de situaţia în epoca premodernă a statelor, când exista această lege nescrisă, când nu erau codificate încă în scris legile, venea rolul tălmacilor, interpreţilor. De obicei, acest rol îl juca clasa politică. Şi iată noi acum avem exact aceşti interpreţi, indiferent ce nu e scris. Bunăoară, când discutam pe doctrine ş.a.m.d, ne uitam în textul Constituţiei şi vedeam că de fapt Constituţia noastră este foarte liberală, este foarte democratică, toate acolo postulate, inclusiv cu elemente de protecţie socială, dar ele nu funcţionează, adică sunt literă moartă. Şi atunci ce mai ai de schimbat? Pur şi simplu, trebuie să faci ca această Constituţie să lucreze. Această instituţie poate să lucreze doar prin intermediul unor instituţii puternice şi a unui echilibru foarte clar.”
Europa Liberă: Şi preşedintele ar putea face aceasta, să oblige Parlamentul?
Virgil Pâslariuc: „Avem modelul românesc, când un jucător, un actor avea voinţă politică, fiind o contrapondere foarte puternică din partea Parlamentului, adică a clasei politice, care era un alt partid, el a reuşit să impună, cu ajutor occidental, dar eu bănuiesc că noi putem avea acest ajutor, acest sprijin, a dus la crearea unei instituţii de control – DNA – care vedeţi ce face acum.”
Europa Liberă: Eu sunt obligat să vă contrazic, dar aici nu pot să nu vă dau dreptate, pentru că să luăm situaţia cu decizia Curţii. Curtea nu se poate autosesiza şi dacă nu ar fi venit grupul de deputaţi PLDM-işti să conteste această normă, Curtea stătea bine mersi şi mai tolera încă 16 ani această situaţie infracţională, cum a calificat-o preşedintele Curţii, spre deosebire de preşedinte, care din oficiu poate să intervină, în orice moment când vede o inadvertenţă, când într-adevăr cutumele, tălmăcirile lui Rabbi, se deosebesc de ceea ce scrie real în Constituţie sau în statutele partidelor. Dacă mi se permite să contribui şi eu la această listă, eu i-aş cere viitorului preşedinte, Maia Sandu sau cine o fi, să facă într-adevăr ireversibilă mişcarea spre valorile europene. Ca în soluţionarea crizei transnistrene, spunem: „Suntem mai aproape ca oricând de soluţionare”, dar distanţa continuă să fie foarte mare. Tot aşa eram absolut convinşi că este ireversibilă mişcarea spre Uniunea Europeană de la 2005 încoace, când şi Voronin s-a convins că aceasta e luminiţa din capătul tunelului. Dar iată este tot mai contestată. Până şi acum, când ne-a dat prilejul această decizie a Curţii Constituţionale, cineva încearcă să acrediteze ideea că aranjamentul mare este pentru ca în final din toată ceaţa aceasta să se iasă cu vectorul schimbat în general. Şi de aceasta trebuie să ne temem şi aceasta, după mine, nu ştiu dacă este pe potriva instituţiei prezidenţiale, dar să dea garanţii partenerilor, în primul rând, că nu se schimbă lucrurile. Aici ne oprim cu lista, tragem o linie mică?
Maia Sandu: „Eu cred că mai este un lucru extrem de important, este reabilitarea unei instituţii a statului.”
Europa Liberă: Reabilitarea statului în general.
Maia Sandu: „Da. Dar începem de undeva. Pentru că e foarte periculos, când ajungem în situaţia în care oamenii nu mai cred în instituţiile statului, pentru că atunci putem să ne trezim să avem haos total.”
Europa Liberă: De acord.
Maia Sandu: „Şi primul pas îl facem de la Preşedinţie, demonstrăm că merită să credem în stat, că merită să plătim impozite, chiar dacă ştim că ele se fură în continuare. Dar dacă poate fi reabilitată o instituţie, aşa cum cred eu şi, scuzaţi-mi lipsa de modestie, am demonstrat la Ministerul Educaţiei, am demonstrat că un minister totuşi poate să-şi facă treaba mai bine decât am fost noi obişnuiţi. Am arătat un exemplu, astfel încât oamenii să vadă diferenţa şi să ceară ca ministerele să funcţioneze mai bine. Iată exact trebuie să facem şi cu Preşedinţia, ca să apară măcar o instituţie în care oamenii încep să creadă. E foarte trist şi e foarte periculos să stăm cu toate instituţiile statului la coada clasamentului.”
Virgil Pâslariuc: „Este foarte important într-adevăr ca instituţia prezidenţială, chiar cu decizia aceasta controversată ş.a.m.d., ea, în primul rând, răspunde unor năzuinţe, unor cerinţe ale populaţiei, 90% vor să intervină direct în acest proces. Fiindcă aici nu e atât vorba despre cine alege preşedintele, dar cine poate să-l demită, în sensul cine îl va împiedica să facă ceea ce el trebuie să facă.”
Europa Liberă: Aţi atins punctul nevralgic. Pentru că nu cumva oamenii aceştia, care au obţinut dreptul să aleagă, vor alege pe cineva care de fapt nu va corespunde acelor aşteptări?
Virgil Pâslariuc: „În general, în democraţie există această inteligenţă medie populară, de aceea şi se numeşte democraţie, că nu poate fi ales cineva în funcţia prezidenţială prin vot popular, cineva care are un rating negativ. Un Parlament poate să o facă. Exact această sursă de legitimitate foarte puternică, care i se dă noului preşedinte, i se dă de fapt un credit de încredere extraordinar, pe care nicio ramură a puterii de astăzi nu o are. Şi adică Preşedinţia poate fi acel nucleu, acel anticorp care să înceapă curăţarea întregului sistem. Evident, este foarte important să fie persoana potrivită, dar este important să fie şi presiunea populară. Fiindcă, până la urmă, drepturile noastre sau libertăţile, cum s-a demonstrat, în istorie, nu sunt un dat, libertăţile, în primul rând, se cuceresc, se obţin prin lupte.”
Europa Liberă: Ultima întrebare. Acest preşedinte, care se va încărca de energia populară, ca un nor, va trebuie să tune şi să fulgere sau?
Virgil Pâslariuc: „Mai mult să fulgere decât să tune.”
Maia Sandu: „Eu cred că este o combinaţie. Atunci când va trebui să meargă la Parlament şi să fulgere, în sens că să explice de ce lucrurile pe care le face Parlamentul nu sunt bune, să explice aceasta pe înţelesul poporului şi să aibă curaj. Dar, în acelaşi timp, să vină şi cu un sentiment de stabilitate, ca oamenii să-şi recapete încrederea că totuşi este cineva care vrea şi poate să se îngrijească de nevoile oamenilor.”
Europa Liberă: Deci, nu Maica Teresa care să dea televizoare de Paşti?
Maia Sandu: „Nu.”
Europa Liberă: Ne oprim aici, ca să continuăm cât de curând posibil discuţia despre ce fel de preşedinte vor alege cetăţenii Republicii Moldova, atunci când Parlamentul va decide.
