Vladimir Beșleagă s-a născut la 25 iulie 1931 în satul Mălăiești, raionul Grigoriopol. Eseist, jurnalist, prozator, scriitor, traducător. Fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1994.
Luni
Voiaj la Paris! Cum s-a întâmplat? Colega mea, scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu, a avut ea ideea. Fiind stabilită la Paris, a făcut demersuri pe lângă anumite instituţii, ca să acorde burse de sejur în capitala Franţei unor colegi de-ai noştri. Şi a reuşit. Când a ajuns la mine, n-a luat foc! Mare brânză, am replicat eu: mergem şi fără acele Institute Culturale şi Departamente ale diasporei! Zis şi făcut: procurăm bilete din timp, rezervăm hotel. Când vine vremea plecării, pornesc ploile, mari ploi!
„Ce facem? grăiesc către doamna mea, pentru care am şi pus la cale călătoria. Anulăm? Amânăm? De ce: pentru doamna? Pentru că eu vizitasem în 1980 Oraşul Luminilor. Cum a fost? În anul precedent îmi apăruseră două cărţi… cuminţi (în accepţia regimului de atunci, după ce acesta îmi arestase o carte… subversivă) şi am fost ridicat pe Tabla de Onoare a Oraşului (unii îi ziceau Talpa de onoare!), aşa că m-au inclus într-o delegaţie ce mergea în oraşul francez Grenoble, înfrăţit cu Chişinăul…
Atunci am vizitat, la sosire, Luvrul iar la întoarcere am văzut Moulin Rouge şi Place Pigalle.
Mergem!, a decis doamna mea.
Marți
Luăm avionul. Zburăm. Ajungem. Aterizăm la aeroportul Bouvais. De acolo cu maşina Ambasadei noastre venim în oraş. Vlad, şoferul, ne arată locurile memorabile, apoi ne lasă la hotelul Ibis Buget Port de Bagnolet. Drăguţ hotel. Deşi de doar două stele.
Prima vizită la sosire a fost la supermarketul din vecinătate. Cumpărături… Cumpărători! Cu cărucioare enorme, pline cu de-ale gurii! Doamne, doamne, am exclamat către Lucreţia: dar oamenii aceştia numai înfulecă? Oare mai şi lucrează? Aş vrea să-I văd muncind! La care colega mi-a formulat un răspuns pe care nu am să vi-l spun - secret!
Iar al meu care ar fi? Că societatea nostră moldavă ajunsă în democraţie a preluat doar consumul, nu şi munca, de la occidentali.. Aşa cum zicea guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: la români funcţionează doar două componente ale lumii libere: schimbul valutar și libertatea presei. Asta-i!
Miercuri
Vizităm biserica Sfântul Severin din Cartierul Latin, monument istoric aparte, cum ne explică doamna Lucreţia, nefiind nici restaurată, nici renovată, ci rămasă de secole aşa cum a fost. Luăm prânzul într-o intimă cafenea, iar când să mergem mai departe, brusc se rup norii de ploaie, porneşte o vijelie, un vânt sălbatic, aşa că abia reuşim să ajungem, cu umbrelele răsucite sub acoperişul şi protecţia divină a magnificei catedrale Notre Dame de Paris.
Joi
Mergem cu doamna, în doi, să vizităm muzeul Luvru. Avem ghinion, că fiind fără fidela noastră ghidă Lucreţia, o luăm de la coadă. Vroiam ca Alexandra să vadă mai întâi Sala Egiptului antic. Când colo, ne-am înfundat în Egiptul copt. Ha! ha! Lasă că ne-am copt bine.
Am tot înaintat de-a îndoaselea mileniilor, am găsit sala artei eline, am admirat-o pe Venus de Milo, până la urmă am ajuns şi la Osiris, la faraoni, apoi şi la străvechile civilizaţii ale Babilonului şi Sumerului.
Magnific!
Ce forţă emană figurile încremenite pe veci în granit!
Ce artă fină! Câtă măreţie!
Vineri
Am vizitat catedrala Sacre Coeur din Montmartre. Acolo am avut nenorocul să fim abordaţi de un tip cu paleta în mână, care ne atacă cu intenţia să ne facă portretele. Agresiv foarte! S-a dovedit a fi un rusoi şi când a aflat că suntem din Moldova s-a încleştat rău de noi. L-am repezit, abia am scăpat de el, deşi se ţinea scai de Alexandra…
În schimb am avut noroc să vedem un minuscul, dar foarte impresionant muzeu Salvador Dali!
La ambasada Moldovei din Paris am avut, într-o sală intimă, o emoţionantă întâlnire interactivă cu compatrioţii noştri iubitori de cuvânt frumos, stabiliţi la Paris. Într-o atmosferă cordială i-am reîntâlnit pe Vitalie Vovc, Dorin Duşceac, şi pe vechiul prieten mingirean Iacob Lupanciuc, persoana mea de încredere la alegerile parlamentare din 1990.
Am revenit în Cartierul Latin. Am vizitat Sorbona. Am găsit numele prinţului Dimitrie Cantemir pe frontispiciul Bibliotecii. După care doamna Lucreţia ne-a oferit marile surprize: ne-a dus să vedem placa memorială Iulia Hasdeu, pe casa în care a locuit geniala copilă. De acolo am mers la muzeul Constantin Brâncuşi, ca să o admirăm pe Domnișoara Pogany şi să trăim miracolul zborului brâncusian, dimpreună cu Coloana infinitului, simbol al perenității neamului nostru în această istorie vitregă.