Născută la 15 septembrie 1992 în Chişinău, Marina Mladan este absolventă a Facultăţii de Traducător limba engleză a IIC (Institutul de Formare Continuă). Din 2004 până acum, participanta la Şcoala Teocratica. Lucrează la Compania Germană „Crossinx” ca operator de introducerea, validarea şi prelucrarea datelor. Ocazional predă lecţii particulare de limba engleză.
LUNI
Am citit aproape întregul Jurnal săptămînal al Europei Libere și știți, deși am făcut-o ieri, astăzi, fiind o nouă zi, mă gândesc doar la faptul că a fost nu o zi, dar o adevărată furtună.
Am observat că unii au început ziua cu o cafea, alții cu gînduri despre sine, altcineva cu dureri de cap, majoritatea însă și-au început notitele destul de pozitiv și pe mine, ca cititoare, acest lucru mă bucură.
Săptămâna aceasta lucrez trei zile și astăzi este una din acele zile. O mulțime de îngrijorări, alergătură, emoții și sentimente desigur... Îngrijorări pentru cei apropiați, iubire pentru cei iubiți și gînduri despre totul deodată.
Iată cum a trecut prima jumătate de zi: din Germania a venit administrația companiei, directorul adjunct pe facturi în Uniunea Europeană, cu întregul colectiv trebuia să-l întîlnim, iarăși alergături, stress, nervi.
Seara spre casă, iar acasă... dacă să vorbim despre concluziile de la sfârșit de zi, noi îi rănim pe cei dragi nouă fără să vrem, dar aceste certuri și neînțelegeri, ca o furtună, ne atrag și pe noi și pe ei împreună în așa fel încît devin de neoprit, apoi rămân doar cioburi... și e bine dacă după toate acestea, cineva supraviețuiește.
Mă doare capul... dar cum se spune: „Gde nasha ne propadala? Nasha propadala vezde!”. Mă voi culca târziu, vreau încă să mă chinui sau, dimpotrivă, să mă îmbogățesc cu o auto-analiză a greșelilor mele de azi.
MARŢI
Astăzi am fost iarăși la lucru, doar că într-o măsură dublă aș putea spune. Pe lângă lucrul meu de bază predau și limba engleză cunoscuților și prietenilor. De aceea după lucru, am ținut lecții de limba engleză.
De asemenea, am reușit să mă văd cu prietenul meu și să simțim împreună bucuria și iubirea unul altuia sau, exprimându-mă altfel, am luat masa împreună și am avut o conversație de suflet.
Și din nou, dacă vorbim despre concluzii – viața este o chestie incredibil de dificilă, dar cel mai des, noi singuri o facem așa... aproape tot ce există împrejur, noi complicăm, exagerăm, iar mai apoi suportăm asupra noastră.
Din nou mă culc foarte tîrziu... Miercuri! Sunt gata să te întâmpin! Dar tu?
MIERCURI
Mmm, ador astfel de zile! Ador această miercuri! Zilele ocupate îmi aduc o satisfacție de nedescris și, cît de straniu n-ar fi, acestea nu sunt zilele de lucru ci dimpotrivă, așa zisele zile „libere”. Dar în aceasta constă toată frumusețea deoarece, după părerea mea, șederea monotonă la locul de muncă nu poate fi numită o zi petrecută bogat, din plin. Dar când fugi cu diferite treburi sau când faci o sută de lucruri într-o oră, atunci simți acest ritm al vieții, fapt ce nu-i rău deloc și chiar aș spune că e bine.
n linii generale, astăzi am pregătit pe mâine o lecție foarte importantă de limbă engleză pentru una din cunoscutele mele care pleacă în Anglia, despre cum trebuie de îndeplinit corect un CV, cum de trecut și ce trebuie de vorbit la un interviu pentru muncă, etc. Am ales cele mai practice și folositoare fraze și am întocmit un dicționar de afaceri.
Uh! Dar asta nu-i cel mai plăcut lucru ce s-a petrecut pe parcursul zilei. Ca Martoră a lui Iehova, astăzi am fost în predicare și la întrunire. Particip la lucrarea de predicare în limba rusă, engleză și română. E foarte plăcut să povestești oamenilor ce este scris în Biblie și că sfaturile ce le conține ajută cu adevărat.
La întrunirile creștine, de asemenea, particip la Școala de Serviciu Teocratic, unde astăzi s-a vorbit despre o dicție corectă și despre pauzele corespunzătoare într-o conversație cu alții. După ce m-am încărcat spiritual pot făce măcar și încă o mie de alte lucruri, fiindcă în interior, sufletul se odihnește... De fapt, dacă să vorbim din nou despre concluzii la sfârșit de zi – cred cu tărie că satisfacerea necesităților spirituale - e cel mai important lucru.
De asemenea, astăzi am făcut diferite cumpărături, pentru suflet și pentru corp. Cam asta-i cum a trecut ziua.
Nici nu-mi pot imagina la ce oră am să mă culc. Ca întotdeauna târziu... Mi-ar părea rău ca o zi atât de minunată să se termine atât de repede. Desigur, deși nu știu ce s-a întâmplat astăzi pe scena politică a țării știu totuși că am avut o zi frumoasă, deplină, și sper că la alții a fost la fel.
JOI
Am dormit foarte bine, de aceea m-am trezit simţindu-mă minunat și era plăcut pur și simplu să stau culcată. Am luat micul dejun așa cum se cuvine oamenilor normali - cașă de ovăz oparită cu apă și cu gem de caise. Având un stomac bolnav, trebuie regulat să mănînc așa, dar eu… mai pe scurt, azi sunt mândră de mine.
După am fost în predicare, iar seara, din nou la întrunire, doar că de data aceasta în limba română. Am venit să-mi văd prietenii și cunoscuţii. E atât de plăcut cînd alţii se interesează sincer de tine și se bucură
cu adevărat să te vadă. Așa ceva e imposibil de falsificat fiindcă în suflet rămîn aceste sentimente și amintiri plăcute.
Omului, prin natura sa, îi e caracteristic să se simtă util, iubit, respectat si de dorit de toti si deodată. Dar să fim multumiţi cu ceea ce avem deja.
Ziua mea minunată a devenit „aproape minunată“ din două motive. Primul – nepoliteţea și grosolănia în transportul public, dimineaţa și seara și îndeobște fără pauză de odihnă. Oh troleibuzele noastre…! Locul ideal pentru jocuri „primitive”, competiţii, auto-afirmare, indiferenţă crasă și toleranță notorie.
O vorbă spune: „Ubivaet ne zlo, a terpimosti k zlu”. Al doilea motiv e mai rău ca primul. Permanent întîlnesc pe drum animale fără adăpost și, de parcă nu ar fi de ajuns, rețelele de socializare doboară pînă la sfîrșit cu fotografii de animalelor rănite. Nu am nimic împotriva acestor fotografii, fiindcă astfel de fotografii îndeamnă la acţiune. Cu toate acestea, mă cuprinde un sentiment de jale, agravat de simţul dreptății și furiei.
Iubesc Chișinăul și Moldova dar, cîteodată, văzînd fărădelegile ce se comit în toată ţara faţă de animale, îmi vine să plec și mai departe! Animalele sunt atît de ușor de iubit, atunci de ce să nu le iubim? O întrebare naivă la care știu răspuns...
Mai în scurt, mă cufund în rezolvarea crossword-ului. Las la o parte gîndurile rele, viata e frumoasă.
VINERI
E o zi frumoasă! Graurii cântă cu voce plină afară! Am un atașament deosebit deosebit faţă de ei. Anul trecut am salvat patru grauri, i-am crescut, i-am ridicat pe picioare și le-am dat drumul. De atunci, s-au întors doar o dată, după ce au plecat definitiv. Îi iubesc, sunt creaturi foarte curioase, chiar mai curioase ca maimuţele.
Ziua e însorită și am o dispoziţie bună. Am încercat să salvez violetele, dar nu mi-a reușit... Sunt o mulţime de lucruri de făcut, dar în asta-i toată frumusețea!
