Ministrul român al Apărării a reamintit în treacăt că serviciul militar obligatoriu nu a fost eliminat, ci doar suspendat. Semnalul ar putea fi pentru vecinătatea instabilă din Est, dar avertismentul s-ar putea să nu-i înspăimânte pe inamici.
După aderarea la NATO, România a adoptat armata profesionistă prin Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat (nr 395/2005).
Potrivit legii, executarea serviciului militar redevine obligatorie doar „pe durata stării de război”, „pe durata stării de mobilizare” sau „pe timpul stării de asediu”.
Ministrul Mihnea Motoc a ținut să spună că România nu se gândește să reia armata obligatorie, adăugând însă că există o „preocupare” dată de faptul că după „suspendarea” serviciului militar obligatoriu nu s-a făcut nimic „pentru a crea o rezervă în locul soldaților care făceau acest serviciu”.
Un răspuns la golul lăsat după trecerea la armata profesionistă ar putea fi asigurat de Legea privind statutul rezerviștilor voluntari (270/2015) promulgată în toamna trecută de președintele Klaus Iohannis, după ce a trecut prin parlament fără nicio problemă.
Ministrul Apărării a explicat că există toate condițiile ca această lege să intre în vigoare la începutul anului 2017 și să asigure formule de pregătire periodice pentru cei care-și doresc să facă armata și care vor deveni „rezerviști voluntari”.
Această categorie se împarte în cei care au făcut deja serviciul militar și care au nevoie doar să se pună la curent cu noutățile și ceialalți care nu au nicio pregătire și care vor avea nevoie de o un stagiu mai „exigent”.
Conform legii, voluntarii își vor petrece 15 zile pe an la o unitate militară unde vor învăța să tragă cu arma, vor fi instruiți să „acționeze organizat” și vor dobândi cunoștințe de tactică militară.
După o perioadă de acest fel, voluntarii vor încheia un un contract pe 4 ani cu Ministerul Apărării și vor fi la dispoziția acestuia inclusiv pentru a participa la misiuni.
Iar înainte de a pleca din localitate sunt obligați să anunțe cu 48 de ore unitatea militară de care aparțin.
Rezerviștii vor fi plătiți pe toată perioada pregătirii militare, iar angajatorii lor sunt obligați să le păstreze locul de muncă.
În perioada în care nu fac instrucție primesc totuși o anumită remunerație.
Un voluntar care ajunge la rangul de ofițer, de pildă, ar putea încasa și 2000 de lei pe lună, adică în jur de 450 de euro.
Înainte ca această lege să fie adoptată, adepții ei entuziaști vorbeau despre cercetări care ar fi arătat că mai mult de jumătate din tinerii români și-ar dori să facă armata, unii pentru a scăpa în acest fel de șomajul neînregistrat, alții pentru a dobândi încă o meserie, dar majoritate pentru a câștiga mai mulți bani.
Legea privind statul rezerviștilor voluntari îi mulțumește într-o oarecare măsură pe nostalgicii stagiului militar obligatoriu, dar nu și pe cei ca fostul premier Adrian Năstase care consideră că pentru România ar fi preferabil să întrețină o armată mai mare, care să ducă la repornirea industriei autohtone de apărare, decât să cumpere echipamente sofisiticate de la marile puteri care continuă să-și împartă zonele de influență.
Discuția despre mărimea Armatei Române e, însă, destul de sensibilă, chiar dacă țara se află în NATO și are două baze militare americane pe teritoriul ei.
Dacă un eventual inamic privește cifrele și face câteva operații aritmetice, își poate da seama foarte ușor despre vulnerabilitățile României.
Nu e clar, însă, dacă avem nevoie de mai mulți militari, de mai multe arme, de echipamente mai avansate sau chiar de o doctrină serioasă în domeniu?
