Un punct de vedere săptămînal în dialog Vasile Botnaru-Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Desele schimbări de guverne din ultimii ani nu par să fi afectat cumva și linia generală pe care o promovează autoritățile centrale de la Chișinău față de zona transnistreană, o linie care se încadrează într-un efort de menținere a status-quo-ului și a unui echilibru între marile interese geopolitice care se intersectează aici, obiectivul major fiind de a păstra pacea și liniștea pe malurile Nistrului. Să observăm că în contextul în care tensiunile ruso-ucrainene cunosc cote maxime, când nu rareori administrația de la Tiraspol recurge la acțiuni zgomotoase provocatoare, acest efort de a asigura stabilitatea și previzibilitatea în zonă al responsabililor de la Chișinău merită cu atât mai mult să fie apreciat.”
Europa Liberă: Sondajele de opinie arată că reglementarea transnistreană este undeva la periferia intereselor cotidiene. Dar și la periferia agendei autorităților. Este adevărată această impresie?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, este acolo unde trebuie să fie, este în responsabilitatea unui departament pentru reintregrare din cadrul guvernului, iar acum, ținând cont de faptul că în guvernul Pavel Filip este numit un vicepremier pentru integrare, Gheorge Bălan, se poate spune că problemei transnistrene i se acordă toată atenția din partea instituțiilor centrale ale statului. Este adevărat că aproape de doi ani nu mai au loc întâlniri cu liderul de dincolo de Nistru, Evgheni Șevciuk, dar aceasta nu înseamnă neapărat că și relațiile cu Tiraspolul au devenit, exact din această cauză, mai reci sau mai calde decât până acum. În condițiile actuale, raporturile cu Tiraspolul se înscriu într-o logică aparte, marcate, în special, de influența contextului regional și european.”
Europa Liberă: Vicepremierul pentru reintregrare, Gheorge Bălan, vorbea recent de reluarea discuțiilor cu Tiraspolul în formatul de negocieri „1+1” şi eventual în formatul „5+2”. Există premise reale pentru deblocarea discuțiilor în problema transnistreană?
Gheorghe Cojocaru: „Reluarea negocierilor în formatul „5+2” trebuie privită prin prisma preocupărilor Germaniei care a preluat președinția OSCE și care își propune să convoace și o mare conferință sub egida OSCE privind consolidarea încrederii între părțile implicate în conflictele din fostul spațiu sovietic. Urmărind să consolideze cadrul de securitate european și încrederea între țările europene, Germania tinde să nu admită o eventuală decongelare a unor conflicte ca cel din Karabahul de Munte sau cel de pe malurile Nistrului. În 2010 cancelarul Angela Merkel și președintele Rusiei Dmitri Medvedev au ajuns la o înțelegere la Mesenberg privind reglementarea transnistreană, prin revenirea acestei zone în cadrul Republicii Moldova. Singurul lucru ce s-a reușit, însă, de atunci încoace, a fost îndepărtarea fostului lider separatist Igor Smirnov de la Tiraspol și cam atât.”
Europa Liberă: De la intervenția celebră a lui Evgheni Primakov încoace autoritățile de la Chișinău mereu spun că suntem mai aproape ca oricând de reglementarea transnistreană. Există astăzi mai multe șanse pentru soluționarea diferendului decât în 2010, să zicem?
Gheorghe Cojocaru: „Nu, și se pare că preocupările marilor actori internaționali nici nu merg atât de departe. În contextul complicat de astăzi singurul lucru bun ce se poate face este să se ia toate măsurile ca acest conflict, conflictul transnistrean, să nu recidiveze.”
