Tranziţia interminabilă a modelat un soi de indivizi conformişti, de o maleabilitate năucitoare, de o ipocrizie fantastică, lipsiţi de idealuri, valori, principii şi convingeri ferme. Mai exact, aceşti indivizi, care populează toate palierele sociale, au un singur ideal: banii-puterea-confortul-interesul personal.
Oriunde s-ar afla şi orice ar face, aceste creaturi hidoase ale tranziţiei urmăresc propria bunăstare, sînt puşi pe carieră şi pe căpătuială. O fac însă pe ascuns, învelindu-se cu simulacre, ascunzîndu-şi esenţa după aparenţe stridente şi zgomotoase.
Aceşti indivizi, care după părerea mea sînt majoritari, slujesc un partid anume nu pentru că împărtăşesc ideologia acestuia, ci pentru că vor să obţină bani şi putere. Că cer ritos integrare europeană rapidă, că vor contopire cu Uniunea Euro-Asiatică, ceea ce îi înteresează în primul rînd e cîştigul personal, e asigurarea bunăstării nepoţilor şi strănepoţilor. De dragul banilor şi al confortului, ei pot lesne să renunţe la un gen de sloganuri în favoarea unor lozinci diferite.
Jobul e pentru aceşti oameni numai o modalitate de a supravieţui. Munca nu e făcută cu convingere, cu dorinţă sinceră, ci sub paravanul făţărniciei, fie că e vorba de un cinovnic care eliberează licenţe sau de un onegist care ajută masele să implementeze proiecte sociale. Societatea nu există pentru aceşti oameni. Există numai familiile lor.
Dacă o benzinărie muşcă dintr-un spaţiu verde, conformismul poate fi remarcat nu numai la cei care sprijină înălţarea benzinăriei, ci chiar şi la cei care apără spaţiul verde. Deseori atît atacatorii, cît şi apărătorii parcurilor joacă pur şi simplu nişte roluri, acţionează pentru că aşa le cere funcţia sau situaţia, nu pentru că au o convingere sinceră.
Lucrurile în RM merg prost pentru că dincolo de acţiuni şi strigăte nu există de cele mai multe ori convingeri, principii şi idealuri. Omul parcă dă impresia că vrea ceva, dar de fapt vrea numai pe jumătate sau chiar nu vrea nimic în afară de confortul personal.
