„Am venit la dumneavoastră ca să vă anunţ că plecarea dumneavoastră a fost astăzi ... [aprobată]”. Anunţul făcut de Hans-Dietrich Genscher, pe data de 30 septembrie 1989, de pe balconul ambasadei vest-germane din Praga, a intrat în istorie. În urma unor negocieri complicate cu regimul din Berlinul de est, Genscher a reuşit să dezamorseze tensiunile ivite în urma crizei refugiaţilor est-germani care se aflau pe terenul ambasadei şi care doreau să plece în Germania federală. A fost momentul de vîrf al carierei fostului ministru de externe care a murit astăzi în vîrstă de 89 de ani.
Ştirea morţii neaşteptate a lui Genscher s-a difuzat astăzi după ora 12, cînd la Berlin se desfăşura conferinţa de presă a guvernului. Purtătorul de cuvînt l-a omagiat spontan pe regretatul politician, calificîndu-l drept un „însemnat om de stat” care a influenţat într-un mod decisiv „destinele Germaniei”. Exprimîndu-şi regretul, preşedintele partidului liberal (FDP), Christian Lindner, scria pe Twitter, Genscher „a fost un mare european” care „a făcut istorie” şi „a dat Germaniei o formă”. „Îi datorăm multe. Durerea noastră este imensă.”
Fostul şef al diplomaţiei şi lider al Partidului Liberal a fost un simbol al unificării celor două Germanii. Rolul său la procesul de unificare este similar cu cel al ex-cancelarului Helmut Kohl. Acordul 2+4, semnat de către reprezentanţii celor două Germanii şi cei ai puterilor aliate, Statele Unite, Uniunea Sovietică, Anglia şi Franţa, constituie baza reunificării din octombrie 1990. Tot Genscher este cel care a pus la punct Tratatul de frontieră polono-german (prin care Germania recunoştea că nu are niciun fel de pretenţii teritoriale faţă de ţara vecină) şi Acordul de cooperare germano-sovietică.
Genscher niciodată nu a neglijat partea răsăriteană a continentului şi nu a uitat că, în 1952, s-a decis să părăsească partea de est a Germaniei şi să se stabilească în partea occidentală.
Între 1974 şi 1992, deci timp de 18 ani, Genscher a fost şeful diplomaţiei. În linii esenţiale, el a continuat aşa numita Ostpolitik, iniţiată de cancelarul social-democrat Willy Brandt, fiind un adept al politicii de „schimbare prin apropiere”. Astfel, Genscher a încercat să flexibilizeze şi cursul rigid al lui Nicolae Ceauşescu care susţinea că în România se respectă drepturile omului.
Dacă în România Genscher nu a avut niciodată ocazia să contacteze pe vreun opozant al regimului, în Polonia, de pildă, s-a întîlnit, în 1988, cu liderul sindicatului Solidarność, Lech Wałęsa, căruia i-a promis că-l va sprijini.
Încheiem cu un din numeroasele declaraţii care au fost date publicităţii în cursul după amiezii. Ea aparţine actualului ministru german de externe, Frank-Walter Steinmeier, care a spus despre predecesorul său: „Astăzi ne-a părăsit un mare politician şi un mare european”.
