Fenomenul migrației de muncă este corelat nu doar cu beneficiul financiar pe care îi aduce persoanelor migrante și familiilor acestora, ci și cu anumite riscuri – de la accidente și diverse situații neprevăzute, la drame legate de traficul de persoane. Mii de tineri și mai ales tinere din Transnistria au devenit victime ale acestui fenomen în ultimele decenii.
Organizația neguvernamentală „Vzaimodeistvie” de la Tiraspol oferă de mai bine de zece ani consultanță și asistență pentru prevenirea traficului de persoane. Are sute de cazuri de victime recuperate, dar și situații în care a reușit să prevină migrația ilegală.
Populația regiunii transnistrene scade în fiecare an în medie cu câte 10-15 mii de persoane, iar cauza principală, pe lângă scăderea naturală, este migrația – oamenii fie se mută în alte zone, fie pleacă în căutarea unui loc de muncă pentru a completa bugetul familiei.
La ultimul recensământ din URSS din 1989 numărul populației din regiunea transnistreană era de 790 mii. În anii 2003-2004 statisticile prezentate de Tiraspol arătau diminuarea populației până la 490 mii de locuitori. Din 2004 până în prezent statisticile transnistrene spun că populația a crescut la 514-520 mii, însă autoritățile de la Chișinău susțin că cifrele sunt exagerate artificial pentru a nu arăta amploarea exodului populației din regiune. Potrivit datelor Chișinăului, în regiunea transnistreană sunt 380-400 mii de locuitori, dintre care 300 mii dețin cetățenia moldovenească.
Corespondenta Europei Libere la Tiraspol, Karina Maximova, transmite că în regiunea transnistreană există, deja de zece ani, o Linie fierbinte care își propune să contribuie la combaterea migrației ilegale și traficului de persoane în Transnistria. În acest răstimp numărul de telefon gratuit a fost apelat de 11,515 de ori, iar 20 la sută dintre apeluri au fost cazuri care necesitau o reacție imediată. Linia fierbinte, creată în 2006 de organizația neguvernamentală Vzaimodeistvie și susținută de Organizația Internațională pentru Migrație, este un centru de ajutor, informare și lucru preventiv pentru reducerea riscurilor pentru migranți de a ajunge fără mijloace de existență și fără lucru într-o țară străină. Despre cum a început activitatea centrului povestește coordonatorul Liniei fierbinți, Elena Petrova:
Elena Petrova: „Atunci, în 2006, când a fost gândită și lansată Linia fierbinte, totul a început de la victime. Întâlneam tot mai multe cazuri de oameni care fusese victime ale traficului de persoane și ale migrației ilegale și era evident că nu are cine să-i ajute pe acești oameni. Asta, măcar și pentru faptul că fenomenul traficului de persoane era puțin cunoscut atunci, se vorbea foarte puțin despre asta. Am început să lucrăm din start pe mai multe direcții.
Prima direcție consta în oferirea de asistență, prin intermediul Liniei fierbinți, celor care au avut de suferit. Telefonul era deschis între ora 8.00 dimineața și 11 noaptea, fără zile libere. Putea suna fie chiar victima, fie o rudă de-a acesteia, imediat stabileam de ce fel de ajutor este nevoie, unde se afla persoana respectivă. Și în funcție de țară sau de cât de gravă era situația consultanții Liniei fierbinți adoptau decizia de redirecționare a cazului în Organizația Internațională pentru Migrație care începea să lucreze asupra cazului în țara în care se afla victima care avea nevoie de ajutor – prin intermediul canalelor pe care le avea la dispoziție, a oficiilor sale, a ambasadelor, a poliției, altor organizații neguvernamentale… Și astfel erau salvați oamenii ajunși la ananghie. Deci, asistența directă era una din direcțiile de activitate.
Cea de a doua direcție ținea de informarea largă a populației despre existența fenomenului traficului de persoane și despre faptul că în caz de necesitate se poate cere ajutor. Am organizat de asemenea ședințe și mese de lucru unde invitam reprezentanți ai administrației publice și ai sectorului neguvernamental. Pe atunci, cei din administrație considerau că o astfel de problemă precum traficul de persoane nu există, dar în schimb există o mulțime de alte probleme mai importante care trebuie soluționate de urgență.
Iar a treia direcție ținea de lucrul cu voluntarii care erau foarte activi și le povesteau oamenilor despre problemă împărțind pliante, organizând acțiuni de mediatizare, deplasări, explicau că există un fenomen negativ al plecării la muncă în străinătate prin modalități dubioase. Aceștia povesteau cum este corect să pleci în afara Transnistriei, ce trebuie să știi când pleci, ce măsuri de precauție trebuie să iai, care sunt oamenii în care poți să ai încredere și care – nu.”
Din numărul total de apeluri care au fost recepționate în acești 10 ani, 55% au fost cei care au sunat pentru a se informa și a afla lucruri utile cu privire la riscurile deplasării în străinătate, 20% au fost cazuri de urgență care necesitau o intervenție imediată și 25% au fost oferte de colaborare. Cel mai des au sunat femeile – 68% din adresări. Cea mai populară destinație din punctul de vedere al migrației de muncă este Rusia. Multe întrebări vizau procesul de documentare din regiunea transnistreană și Republica Moldova.
În baza apelurilor care necesitau intervenția urgentă au fost deschise 276 de așa-numite SOS-dosare – cazuri care sunt examinate în regim prioritar, iar victimelor migrației ilegale li se acordă ajutor urgent. În acest moment doar șapte cazuri mai sunt în proces de soluționare, iar 269 sunt deja închise – victimele primesc ajutor de reabilitare, ajutor oferit de organizația Vzaimodeistvie în parteneriat cu alte organizații neguvernamentale locale și internaționale.
Elena Petrova: „Ce s-a schimbat în 10 ani de lucru? Ajutorul direct continuă să fie oferit, dar cazurile sunt cu totul diferite. Dacă în 2006 erau cazuri îngrozitoare cu răpiri de persoane și scoaterea acestora în străinătate în mod ilegal, cu forța, fără pașaport, folosind tot felul de modalități neoficiale de transportare, racolare prin minciună, atunci acum situația este cu totul diferită. Acum, victimele de cele mai multe ori pleacă legal și sunt ademenite și mințite de regulă deja în țările de destinație. Le sunt luate sub diverse pretexte pașapoartele, nu li se plătesc banii. Dacă este vorba despre femei care au ajuns în țări orientale, acestea sunt forțate să se prostitueze, deși li se spune că merg să lucreze în calitate de dansatoare, chelnerițe sau îngrijitoare. Acum, cazurile sunt legate în mare parte de faptul că oamenii rămân fără acte și bani într-o țară străină, sau de faptul că reușesc să revină cu forțe proprii, dar deja la întoarcere rămân fără acte și bani, de cele mai multe ori mai au și multe boli. Acum, simțim mai mult consecințele traficului de persoane decât influența negativă asupra oamenilor a fenomenului propriu-zis.
Însăși procesul migrației ilegale s-a schimbat foarte mult în ultimii 10 ani - și acest lucru îl constatăm nu doar noi, ci și colegii noștri din țările vecine – Ucraina, Belarus, chiar și cei din Republica Moldova.
Încă una dintre realizările noastre este adoptarea în 2009 la Tiraspol a Legii cu privire la combaterea traficului de persoane. Asta înseamnă că fenomenul este recunoscut la nivel legal. Este creată deja o comisie interdepartamentală pentru lupta cu traficul de persoane, au avut loc și câteva ședințe. Nu există deocamdată vreun ajutor direct pentru victime, dar comisia și legea deja funcționează.”
În prezent, legea adoptată are nevoie de rectificări – aceasta nu prevede clar obligația de oferire a unor servicii de care au nevoie victimele traficului de persoane. Nu există niciun capitol de cheltuieli în buget care să permită oferirea de ajutor și susținere celor care sunt recuperați sau revin în regiune după experiențe traumatizante, de cele mai multe ori persoane vulnerabile din punctul de vedere al posibilității de a se angaja. Din acest motiv finanțarea unor astfel de programe se face în acest moment din contul unor organizații internaționale.
Elena Petrova: „Numărul mediu de apeluri de 800-900 pe lună vorbește despre faptul că oamenii au nevoie de Linia fierbinte. Intenția noastră este de a ne continua activitatea. Acum suntem în proces de elaborare a planurilor pentru anii următori, analizăm situația curentă, ne uităm și către alte nișe legate de migrație pe care le-am putea ocupa pentru a fi folositori și utili oamenilor din regiune”.
Potrivit datelor Băncii centrale de la Tiraspol, în luna februarie migranții de muncă au transferat în regiunea transnistreană prin intermediul sistemelor electronice de transfer de bani, aproximativ 4,75 milioane dolari. Din țările CSI au fost transferate 3,6 milioane dolari, iar din Europa și alte țări – 1,15 milioane dolari.
Numărul gratuit al Liniei fierbinți pentru prevenirea migrației ilegale și combaterea traficului de persoane din Transnistria este 080099999.
