Aflu că fostul preşedinte Vladimir Voronin a declarat că va candida la preşedinţie din partea Partidului Comuniştilor, dacă vor avea loc alegeri prezidenţiale directe. „Voi candida la sigur. Dar acum nu ne implicăm cu nimic, deoarece încă nu este clar ce va fi cu aceste alegeri prezidenţiale directe”, a spus liderul comunist la postul public Radio Moldova.
Foarte frumoasă şi oportună e această decizie a lui Vladimir Voronin. Actualii conducători au decepţionat populaţia, au aprofundat criza economică, n-au putut opri furtul sumelor uriaşe din bănci şi multe alte matrapazlîcuri. De aceea, există nevoia întoarcerii la izvoare, la experienţa inegalabilă a veteranilor politicii moldave. Vladimir Voronin e un asemenea veteran cu autoritate, pe care Parlamentul l-a ales de două ori preşedinte al ţării. E de la sine înţeles că şi poporul dornic de stabilitate ar putea să-l aleagă.
O întrebare care se impune este următoarea: dar de ce numai Vladimir Voronin vrea să revină într-o funcţie importantă? În situaţia deplorabilă în care se află, ţara ar avea nevoie şi de experienţa bogată a altor preşedinţi-veterani. Ar fi foarte simpatic şi tulburător dacă ar candida la o funcţie importantă şi domnii Snegur şi Lucinschi. Fireşte, nu putem avea trei preşedinţi, dar mai e funcţia de preşedinte al Parlamentului şi cea de premier. Un triumvirat Voronin-Lucinschi-Snegur ar putea să îmbunătăţească rapid situaţia în Moldova. Trei oameni cu autoritate indiscutabilă, trei oameni cu o experienţă uriaşă! Păi, ţara are nevoie de ei! Acum şi aici!
Un argument imbatabil în favoarea revenirii celor trei e şi faptul evident că pe vremea lor cetăţenii au huzurit, au trăit ca-n sînul lui Avram. Ce viaţă faină a fost în anii 1991-1996, cu Snegur preşedinte. Ce frumoasă a fost viaţa în anii 1996-2000, cu Lucinschi şef de stat. Ce trepidantă a fost existenţa noastră în anii 2001-2009, pe vremea lui Voronin. Păi, cine nu vrea să se întoarcă în anii aceia? Toţi vor, fireşte!
Şi imaginaţi-vă ce faină ar fi viaţa în Moldova dacă cei trei preşedinţi şi-ar uni forţele, dacă ar conduce tustrei. Veţi spune că e un vis. Dar de ce nu aş avea dreptul să visez? Uneori visele devin realitate!
