Ioan Stanomir pune în relație două evenimente politice aparent separate: nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat al liberalilor la alegerile locale din iunie, de la București, și respectiv ciudata reuniune de la Sinaia a reprezentanților mai multor partide europene de nuanță extremistă, într-o conferință intitulată „Europa Noastră, Europa Națiunilor”. Vedeta reuniunii a fost cu siguranță președinta Frontului Național din Franța, Marine le Pen, dar au fost acolo, scrie Stanomir pe site-ul contributors.ro, și „personalităţi din cercul de fondatori al grupării lui Marian Munteanu”: actorul Florin Zamfirescu, ofițerul în rezervă Mircea Dogaru şi „memorabilul stegar dac” – ultimii doi, personaje binecunoscute la manifestațiile împotriva guvernărilor dreptei pro-occidentale. Intrarea lui Marian Munteanu în politică și reuniunea extremiștilor de la Sinaia ar fi astfel „două semne care indică capacitatea unui nou curent politic, etnocratic, anti-liberal şi anti-capitalist, de a se impune”, un act dintr-o strategie mult mai amplă a lui Vladimir Putin, aceea de a constitui o internaţională a dreptei radicale. „Vocaţia rusă de intoxicare şi de subminare este mai activă ca niciodată, iar ţinta pe care o urmăreşte este consolidarea unei politici a fricii, izolării şi complicităţii”.
„Rusia este cunoscută pentru susţinerea şi finanţarea partidelor eurosceptice din Europa, şi nu de azi, de ieri”, scrie și Iulian Chifu în Adevărul. Articolul lui își alege altă arie de argumentare. Unește votul negativ al Parlamentului olandez în chestiunea Acordului de liber schimb al Ucrainei cu Uniunea Europeană, riscul, de acum crescut, al ieșirii Marii Britanii din Uniune și perspectivele tulburi ale alegerilor prezidențiale de la Chișinău, care dau șanse candidatului pro-rus Igor Dodon. Iulian Chifu insistă: Rusia nu poate fi făcută direct răspunzătoare de aceste lucruri, dar e limpede că, „a valorificat întotdeauna toate pârghiile şi vulnerabilităţile atunci când le-a identificat, considerându-se întotdeauna în război cu Occidentul şi subminând politicile americane, ale NATO şi UE oriunde în lume”. Aceeași analiză pune cap la cap declarațiile, ambalate diplomatic, ale liderilor Alianței Nord-Atlantice. Ele vorbesc totuși clar despre decizia Statelor Unite de a întări prezenţa militară în zona Mării Negre, controlul spaţiului aerian şi terestru al statelor membre NATO, pe scurt, de a „descuraja acţiunile aventuriste ale lui Putin”. Pentru România, mai scrie Chifu, testul vor fi deciziile de la apropiatul summit NATO de la Varșovia.
Pe site-ul contributors.ro a fost postat încă de ieri un articol ceva mai elaborat, semnat de Rareș Benga, în care sunt semnalate tendințe de coagulare a unei alternative la ideologiile autohtoniste tot mai răspândite în Europa, inclusiv în România. Integraționismul ar fi o nouă ideologie, menită să contracareze variantele actuale, mult fragilizate, ale democrațiilor. În multe cancelarii europene se aude discursul antiglobalist, strident naționalist, anti-imigrationist și xenofob, care ar fi, susține autorul, urmarea frustrărilor acumulate de majoritatea populației față de îmbogățirea unei minorități privilegiate – marele capital. Integraționismul ar urma să valorizeze exact avantajele globalizării, iar Rareș Benga crede că România poate fi un bun exemplu: după aderarea la Uniunea Europeană, economia a progresat radical, reputația țării s-a îmbunătățit, „România a scăpat până acum de valul populist”. „S-a creat o noua pătură urbana, tânără, prosperă, tot mai conectata la lumea exterioara. In zonele rurale și cele ramase în declin, valul de emigrare a ajutat semnificativ, cel puțin la nivel economic. Din punct de vedere al securității, pentru prima oară în istoria modernă, țara (...) se găsește sub protecția celei mai puternice alianțe militare și la adăpostul reînnoitei agresivități rusești”.
