România este subiectul unei duble premiere: este prima țară exclusă din concursul Eurovision, iar TVR este prima televiziune exclusă din Uniunea Europeană de Radio și Televeziune (European Broadcasting Union), cea mai mare asociație a difuzorilor publici din lume.
Eliminarea României din această uniune a radiourilor și televiziunilor publice nu s-a întâmplat brusc, ci în urma avertismentelor date de reprezentanții acestei instituții referitoare la datoriilor de 10 milioane de euro strânse de-a lungul ultimilor opt ani de TVR.
Televiziunea Română, din pricina legii defectuoase (Legea 41/1994), a rămas sub control politic și ca atare în loc să fie în slujba publicului s-a pus în serviciul partidelor aflate la putere. Cu administratori amatori, aleși în această funcție pentru a răspunde comenzilor politice, nu pentru a face performanță, TVR și-a pierdut rând pe rând auditoriul, credibilitatea, funcția publică și a ajuns în situație falimentară.
Responsabili pentru eșecul total al TVR sunt politicienii, în primul rând liderii partidelor parlamentare care au amânat sine die reformarea posturilor publice de radio și televiziune, dar și parlamentarii din comisiile de cultură și mass media care au avut permanent obligația să verifice ceea ce se întâmplă la aceste posturi publice, inclusiv felul în care s-au cheltuit banii.
Curtea de Conturi a avertizat acum un an că TVR riscă să ajungă în incapacitate de plată și a cerut “soluții de redresare excepționale”. Raportul Curții din 2015 demonstra că după aplicarea programului de refacere a televiziunii publice inițiat în 2012, situația a devenit chiar mai gravă. Între timp, unii parlamentari cer falimentul TVR, în vreme ce alții susțin că ar fi neconstituțional ca televiziunea publică să fie abandonată în această situație.
Cert este că în absența voinței politice, TVR a fost lăsată să cadă pe toboganul datoriilor și al deprofesionalizării fără ca vreo instanță să intervină în procesul acestei dezintegrări. Astăzi, în al doisprezecelea ceas, guvernul a încercat să găsească o soluție, dar după cum a spus purtătorul de cuvânt, Dan Suciu, “nu există bază legală pentru un transfer financiar”, având în vedere că televiziunea publică “are multiple datorii”.
TVR are datorii de circa 200 de milioane de euro, iar premierul Dacian Cioloș spunea acum două luni când s-a discutat posibilitatea intrării în faliment a televiziunii publice că “pur și simplu ștergerea datoriilor, în momentul de față, nu ar rezolva problema pentru că în câteva luni TVR ar acumula din nou alte datorii”.
După excluderea de la Eurovizion, unii liberali sunt înclinați să dea vina pe premierul tehnocrat al României, dar parlamentul a refuzat pe de altă parte două variante de președinte-director pentru TVR.
Ministerul de finanțe a discutat vineri după-amiază cu reprezentanții televiziunii despre ieșirea forțată a TVR din Uniunea Europeană de Radio și Televiziune, dar fără niciun rezultat concret.
Este primul semn serios pe care îl dă o instituție că sistemul public autohton este gripat, că demnitarii de rang înalt sunt dezinteresați de imaginea țării.
Altfel spus, că România nu crede în soft-power, adică în câștigarea notorietății și credibilității internaționale prin mijloace culturale, sportive, educaționale.
Odată cu ieșirea din concursul Eurovision, TVR pierde de asemenea, cel puțin pe moment, dreptul de a mai retransmite Olimpiada de la Rio de Janeiro din această vară, preliminariile Cupei Mondiale de Fotbal din 2018, toate meciurile naționalei de fotbal, următoarele două ediții ale Campionatului Mondial de Fotbal și o serie de alte campionate sportive de ordin european sau mondial.
