A fost înainte de toate un inovator, adică a modificat/a dus mai departe/a construit diferit toate genurile pe care le-a abordat, uneori chiar pe parcursul unei singure piese: funk, rythm&blues, soul, rock, pop și jazz.
A fost comparat de mulți - pe nedrept, în opinia mea - cu Michael Jackson.
Pe nedrept, pentru că Michael Jackson a fost o figură tragică, de care au abuzat și pe care au folosit-o mai întîi de un tată tiranic, apoi un compozitor de geniu - Quincey Jones, o figură tragică, deci, care și-a căutat tot timpul, fără succes, propria personalitate.
Spre deosebire de Michael Jackson, Prince a avut o personalitate copleșitoare, pentru că a fost un compozitor de geniu, un interpet cameleonic, un om de scenă vulcanic, un excelent orchestrator și nu în cele din urmă un foarte mare ghitarist.
Prince Rogers Nelson s-a născut în 1958 la Minneapolis, într-o familie de muzicieni afro-americani, tatăl pianist, mama cântăreață de jazz.
A compus primul cântec la șapte ani, a debutat în 1978, iar al doilea său disc, „Prince”, din 1979, a devenit un disc de platină, adică s-a vândut într-un milion de exemplare.
A fost unul din cei mai bine vânduți artiști din toate timpurile, cu peste 100 de milioane de albume.
A cîștigat șapte premii Grammy, un premiu Globul de Aur și un premiu Oscar.
Revista „Rolling Stone” îl pune pe locul 27 în lista celor mai mari 100 de artiști din toate timpurile.
Asemenea lui David Bowie sau Miles Davis, s-a reinventat fără încetare ca artist, trecînd prin nenumărate, noi și interesante ipostaze muzicale.
Miles Davis, care a cântat deseori cu el în concert, spunea despre Prince că este reîncarnarea lui James Brown, Jimi Hendrix, Marvin Gaye și Charile Chaplin într-un singur om.
Se relatează că în copilărie Prince a suferit de epilepsie, și că într-o zi a intrat în camera mamei sale și i-a spus „Mamă, eu nu am să mai fiu bolnav”. „Cum așa?” a întrebat mama. „Mi-a spus un înger!”
Prince a încetat din viață în 21 aprilie 2016, aparent din cauza unei forme galopante de gripă.
