Într-un discurs rostit la Moscova la parada militară de 9 mai, președintele rus Vladimir Putin a spus că Rusia dorește să ajute la edificarea unui sistem internațional de securitate fără blocuri militare şi că victoria din 1945 este “un avertisment” pentru cei care ar vrea “să pună la încercare” puterea Rusiei. Ce înseamnă această declaraţie, l-am întrebat pe Oleksiy Melnyk, directorul programului Relaţii Externe şi Securitate Internaţională la Centrul Razumkov de la Kiev:
Oleksiy Melnyk: „Unul din scopurile paradei militare de 9 mai a fost să demonstreze vigoarea militară a Rusiei. Acest scop a fost atins. Guvernul rus a investit în ultimii ani sume imense în sistemul său militar, de aceea nu este de mirare că a utilizat acest prilej pentru a trimite pe interior, dar şi pe exterior mesajul că Rusia dispune de o imensă putere militară.
Cel mai important lucru pe care l-a spus preşedintele rus e că Rusia este pregătită să-şi folosească forţa militară. Cum a fost perceput acest lucru în lume? Rusia este una din puţinele puteri mondiale care utilizează acest gen de evenimente extrem de costisitoare pentru a-şi demonstra măreţia. Şi în acest sens poziţia ei coincide poate doar cu cea a Coreii de Nord. Acest gen de paralele nu poate să nu creeze asociere şi în tre regimurile care există în aceste două state.”
Europa Liberă: Logică Rusiei pare să se bazeze pe ideea că ea nu face decât să se apere şi că NATO de fapt face acelaşi lucru atunci când decide, de exemplu, să-şi resigure flancul estic.
Oleksiy Melnyk: „Fiecare persoană alege ce să creadă. În mediul experţilor, însă, unde lucrurile sunt privite cronologic, persistă totuşi ideea că de fapt NATO este nevoită să reacţioneze la politica agresivă a Rusiei începute în 2008 (războiul ruso-georgian), sau chiar odată cu a treia venire a lui Putin la putere. Se pot găsi multiple exemple care demonstrează că este de fapt o reacţie a NATO la politica Rusiei şi că proporţiile acestei reacţii nu rezistă niciunei comparaţii cu acţiunile pe care le-a întreprins Rusia în această perioadă, începând cu războiul din Georgia şi terminând cu anexarea Crimeii şi declanşarea războiului din Estul Ucrainei.
În privinţa NATO, prioritatea politicii de securitate ruse a fost să nu admită extinderea Alianţei în est, dar de fapt, prin acţiunile sale, Rusia a obţinut un rezultat exact invers: NATO s-a văzut nevoită să treacă de la încercările nereuşite de dezvoltare a unui parteneriat strategic cu Rusia şi de „liniştire a agresorului” la politica de „izolare” a Rusiei, prin reasigurarea flancului estic, chiar dacă deocamdată pe principii rotaţionale şi nu prin crearea unor baze permanente NATO în Estul Europei”
Europa Liberă: Şi totuşi baze militare NATO în Polonia nu vor fi?
Oleksiy Melnyk: „Deocamdată nu vor fi. În schimb există deja centre de comandă NATO şi baze de asigurare materiale. Deci, în esenţă, NATO îşi mişcă infrastructura mai aproape de hotarele estice. Şi vor fi antrenamente mai frecvente. Chiar dacă sunt numite „antrenamente”, aceste exerciţii pot fi privite, cel puţin din perspectivă militară, ca „prezenţă” militară.”
Europa Liberă: Unii experţi cred că, de fapt, lucrurile se îndreaptă spre război?
Oleksiy Melnyk: „Într-adevăr, mulţi experţi cred că nivelul confruntării a atins punctul în care întâmplări absolut neprevăzute pot duce la o ciocnire de forţe. Problema, din punctul meu de vedere, e că Rusia şi Occidentul nu au ajuns la această înțelegere. Ultima reuniune Rusia-NATO tocmai acest lucru l-a demonstrat: poziţiile sunt atât de diferite încât nu există nici un punct de convergenţă. Acest lucru este cel mai periculos. Cea mai mare parte din vină pentru escaladarea confruntării eu aş pune-o pe partea rusă, iar Occidentului i-aş reproşa lipsa de voinţă şi curaj pentru acţiuni care să facă cu adevărat Rusia să se schimbe.
Occidentul trebuie să-şi demonstreze forţa, pentru că acesta e singurul limbaj pe care îl înţelege Rusia – limbajul forţei. Deci, Occidentul trebuie să arate Rusiei că dacă va continua acţiunile agresive, se va ciocni cu un răspuns. Tot ceea ce am urmărit până acum, în Siria bunăoară, unde Rusia a forţat practic NATO să joace după regulile ei, doar provoacă agresorul la repetarea acestor acţiuni şi cresc probabilitatea unui incident neprevăzut.”
Europa Liberă: Şi în Ucraina, cine dictează regulile acum?
Oleksiy Melnyk: „Problema cu Ucraina e că ea singură nu are o înţelegere clară a strategiei şi scopurilor sale. În plus, cedările pe care le face Occidentul în Ucraina dezleagă de fapt mâinile Rusiei. E puţin probabil că cineva i-a garantat Rusiei că spaţiul post-sovietic va fi lăsat în sfera sa de influenţă. Totuşi lipsa de voinţă a Occidentului şi uşurinţa cu care merge la cedări pentru evitarea unor noi crize favorizează de fapt Rusia în acest conflict.”
