Statul se află acum în plină agonie din perspectiva stării finanțelor publice. În situaţia disperată de a face faţă plăţilor sociale de la buget, autorităţile se împrumută de la bănci la o „rată de cămătărie”. Băncile îşi măresc profiturile, iar cetăţeanul va suporta într-un fel sau altul urmările. Concluzii ale expertului economic Stanislav Madan, şeful Departamentului studii de piaţă şi cercetări de la grupul de companii Business Intelligent Services.
Europa Liberă: O analiză de a Dvs. publicată de portalul „MoldStreet” oferă nişte dezvăluiri şi concluzii ce par să nimicească orice brumă de optimism privind perspectiva Republicii Moldova de a ieşi din ceea ce, cum îl numiţi Dvs. „abisul socio-economic în care am ajuns”. Să ne referim, atât cât vom reuşi, la unele dintre ele. În articol este formulat un fel de verdict foarte dur: „la modul cel mai practic, la momentul actual statul se află în plină agonie din perspectiva stării finanțelor publice”. Ce stă la baza acestei constatări a Dvs.?
Stanislav Madan: „Trebuie să expunem de la bun început faptul că starea finanțelor publice este o ultimă reflecție a ceea ce se întâmplă în economie. Deci, impactul a tot ceea ce s-a întâmplat negativ în economie în ultimul an și jumătate se vede în starea finanțelor publice, pentru că veniturile la buget depind de ceea ce se întâmplă în economie. Să enumerăm doar câteva din ceea ce am avut noi în ultima perioadă: o răcire substanțială a relațiilor pe
Impactul a tot ceea ce s-a întâmplat negativ în economie în ultimul an și jumătate se vede în starea finanțelor publice, pentru că veniturile la buget depind de ceea ce se întâmplă în economie...
comerțul exterior, o contractare a activității investiționale, o reducere substanțială a remitentelor și după deprecierea substanțială a monedei naționale am avut o creștere a inflației galopantă mult peste ceea ce înseamnă targetul Băncii Naționale de 5% care a adus de asemenea la o reducere a puterii de cumpărare a populației.
În Republica Moldova bugetul depinde foarte mult de impozitele indirecte, pentru că TVA și accizele reprezintă peste 70% din veniturile bugetare, iar aceste impozite sunt plătite de către populație prin tot ceea ce consumă. Noi în ultimul an am avut și o reducere substanțială a consumului și din această cauză vedem și aceste găuri substanțiale care s-au format la bugetul public național.”
Europa Liberă: Și următoarea constatare pe care o faceți: sectorul bancar a ajuns cămătarul statului. Împrumuturile pe care le ia acum statul de la bănci pentru a plăti pensii, salarii şi toate celelalte se iau la o uriaşă rată de 25%. Putem deschide parantezele în această privinţă?
Stanislav Madan: „Sigur. Doar pentru comparație în perioada 2013-2014 când am avut cât de cât o situație stabilă din punct de vedere economic statul se împrumuta în medie cu 5%-7% și în volume mult mai mici.”
Europa Liberă: 25% e o diferență mare.
Stanislav Madan: „Da, diferența este uriașă. Noi avem și datele Ministerului Finanțelor care arată la finele primului trimestru o creștere a stocului datoriei interne prin intermediul valorilor mobilare de stat cu circa 1 miliard de lei. Creșterea stocurilor într-o asemenea manieră arată că, de fapt, fluxurile financiare de valori mobiliare de stat care au fost în această perioadă au fost mult mai mari.”
Europa Liberă: Și aceasta datorie crescută cu 1 miliard se datorează, inclusiv acestei rate uriașe?
Stanislav Madan: „Sigur, se datorează pe de o parte faptului că statul se împrumută mult mai mult ca volum de finanțare prin intermediul valorilor mobiliare de stat și, pe de altă parte, la costuri mult mai înalte.”
Europa Liberă: Poate ar trebui să explicăm în treacăt ce înseamnă aceste valori mobiliare de stat despre care vorbim acum ca să înțeleagă toată lumea.
Stanislav Madan: „În ultimii ani în Republica Moldova și nu doar, bugetele sunt construite cu deficit de la bun început, adică cheltuielile prognozate sunt mai mari decât veniturile ce urmează a fi încasate. Există mai multe opțiuni de finanțare a deficitului bugetar, iar una din aceste opțiuni este finanțarea prin procurarea de valori mobiliare de stat de pe piața internă.”
Europa Liberă: Valori mobiliare de stat, adică hârtii de valoare emise de stat?
Stanislav Madan: „Da, hârtii de valoare. În mod normal aceste hârtii de valoare de stat ar trebui utilizate rațional și scopul lor de bază ar fi să acopere deficitul de casă al bugetului, pentru că cheltuielile pe care le suportă Guvernul sunt oarecum uniforme în fiecare lună în timp ce veniturile fluctuează. Și atunci, în mod normal ar trebuie să se facă apel la aceste valori mobiliare de stat pentru a compensa veniturile mai puține care parvin în anumite luni. Însă ceea ce vedem noi în Republica Moldova în ultimul timp este un soi de piramidă financiară, pentru că, de fapt, se iau împrumuturi pentru a acoperi alte datorii. Iar aceste valori mobiliare de stat care se achiziționează acum sunt direcționate, cel mai grav, pentru plățile sociale efectiv, pentru plata salariilor și pensiilor ceea ce arată, de fapt, abisul socioeconomic în care ne aflăm.”
Europa Liberă: Ce poate însemna acest lucru pentru cetăţeanul simplu, de exemplu, iată această situație în care statul se împrumută ca de la cămătari?
Stanislav Madan: „Pentru cetățeanul simplu înseamnă că datoria internă va crește și în viitorul apropiat, și mai puțin apropiat. Această datorie internă va fi rambursată desigur tot din taxele și impozitele pe care tot noi cetățenii de rând trebuie să le plătim.”
Europa Liberă: Și ce ar trebui să se întâmple, să se facă, astfel încât statul să nu se mai împrumute de la bănci la rate de jug?
Stanislav Madan: „O altă opțiune de finanțare a deficitului bugetar sunt sursele externe. Însă ținând cont că autoritățile din anul 2015 doar ne promit că vom avea o deblocarea a relațiilor cu Fondul Monetar Internațional și vom avea un nou memorandum. Deci, de mai bine de un an de zile Republica Moldava se află într-o stare de izolare financiară din punct de vedere internațional și atunci băncile comerciale au avut monopol asupra finanțării deficitului.”
Europa Liberă: Dar alte soluții statul mai are dacă finanțare nu există?
Stanislav Madan: „Apelarea la asistența financiară externă este o soluție la fel pe termen scurt și ar trebui să fie o soluție de conjunctură și nicidecum una sustenabilă. Ceea ce în mod normal ar trebui să facă Guvernul este să crească baza de impozitare și să facă o mai bună colectare a veniturilor, însă pentru aceasta trebuie să ai bază de impozitare. Ținând cont că mediul de afacere în Republica Moldova se descurcă de unul singur și nu are niciun suport din partea statului, nu știu cum poți să aștepți o majorare în termen de venituri la bugetul național.”
Europa Liberă: Pe de altă parte în plină criză, băncile raportează profituri impresionante şi creştere. Cele 11 bănci din sector, cum am citit în articol, au reuşit în 2015 un profit majorat cu 55%. Cum? Ce a generat profituri? Unii ar spune că ţara sărăceşte, iar băncile „huzuresc” și ar avea dreptate?
Stanislav Madan: „În anul 2015, ca și în primul trimestru aceste profituri, trebuie să spunem din start, sunt niște profituri oportuniste și de conjunctură pentru bănci, pentru că ele sunt obținute în pofida a ceea ce se întâmplă în economie și nu datorită a ceea ce se întâmplă. Într-adevăr anul 2015 a fost un an asemenea unui „aspirator de valută” de la populație din partea băncilor. Și acest lucru se vede și prin cifre, pentru că profitul realizat de bănci din operațiunile de vânzare-cumpărare a valutei a trecut de 1 miliard de lei și a fost de peste două ori mai mult decât în anul 2014.
Din perspectiva finanțelor publice anul 2015 a fost cumva salvat, să spunem așa, la fel de deprecierea monedei naționale, pentru că economia merge prost nu din primul trimestru, merge prost din anul 2015, deoarece am avut și atunci o reducere a importurilor peste 20% și reducerea remitenților cu peste 30%. Însă, cumva, această starea proastă a economie a fost camuflată la buget prin deprecierea monedei naționale, pentru că importurile se efectuează în valută și atunci când au fost reevaluate în lei încasările la bugetul public național nu au suferit foarte mult.
Acum însă, deja nu se mai poate face uz de deprecierea monedei naționale,
Guvernul ar trebuie să facă reforme și să nu le mimeze...
pentru că și așa situația este una la limită și acum, de fapt, vedem situația reală a ceea ce se întâmplă cu finanțele publice. Revenind la întrebarea: ce ar trebui să facă Guvernul? Guvernul ar trebuie să facă reforme și să nu le mimeze, iar revenind la FMI - semnarea unui acord cu FMI dincolo de componenta financiară care este și ea foarte importantă ar însemna la modul practic că Guvernul cu adevărat își asumă și că va face o agendă minimă de reforme.”
Europa Liberă: Creditarea economiei a fost lăsată de sectorul bancar pentru „vremuri mai bune”, cum spuneţi în articolul publicat de „MoldStreet”. Situaţie – cum remarcați – ce se regăseşte în spusele lui Mark Twain: „bancherul este un tip care își împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o vrea înapoi în minutul în care începe să plouă”. Simplu: ce înseamnă acest lucru pentru economie?
Stanislav Madan: „Acesta este un fapt nociv pentru economie. Pentru că într-o economie funcțională în care sistemul financiar este unul normal, în asemenea situații de crize băncile caută soluții să finanțeze și să ajute agenții economici să depășească aceste situații în care și ei au grave probleme cu lichiditățile.”
Europa Liberă: La noi ajută statul.
Stanislav Madan: „Având aceste profituri oportuniste cum au fost acele din deprecierea leului și din relația cu statul prin intermediul valorilor mobiliare de stat băncile nu au avut o presiune asupra profitului și și-au permis să nu crediteze economia. De fapt, statul prin creșterea volumelor de valori mobiliare de stat a intrat într-o competiție deloc echitabilă pentru resursele creditare cu economia reală, cu mediul de afaceri și sigur că mediul de afaceri nu este competitiv cu statul la acest capitol oferind asemenea dobânzi de 25%. Și însuși autoritățile cum se laudă ele în acel ghid de promovare a valorilor mobiliare de stat - în istoria țării nu există caz în care statul să nu-și fi onorat la timp obligația aferentă plăților valorilor mobiliare de stat. Deci, pentru bănci care au dat la o parte responsabilitatea socială și funcția lor fundamentală de intermediere financiară a fost mult mai simplu să depună efort doar ca să atragă de la populație depozite în medie cu 17% și să le dea statului cu 25%, deci, practic acest proces a fost obținut cu eforturi minime.”
