Biroul permanent al Senatului a amânat pentru o săptămână decizia în cazul cererii adresate de Direcţia Naţionale Anticorupţie pentru cercetarea senatorului Titus Corlăţean în dosarul votului din diaspora de la ultimele alegeri prezidenţiale. Primele audieri la DNA în acest dosar au început în noiembrie anul trecut. Ancheta fusese iniţiată de Parchetul general la două săptămâni după primul tur al alegerilor prezidenţiale şi imediat după ce s-a anunţat că Victor Ponta, premierul de-atunci, pierduse în faţa candidatului PNL, Klaus Iohannis.
Până la primul tur de scrutin, Titus Corlăţean a fost ministru de externe însă, din pricina nenumăratelor reclamaţii, somaţii şi plângeri, multe penale, care-l acuzau că împiedicase accesul românilor din diaspora la vot, falsificând astfel rezultatul alegerilor din străinătate, el şi-a depus demisia o săptămână mai târziu, adică pe 10 noiembrie 2014, în locul său fiind numit Teodor Meleşcanu care, în treacăt fie vorba, a revizuit pe ici-pe colo fără a schimba nimic.
DNA spune că a cerut Parchetului general să trimită Senatului României cererea de începere a urmăririi penale în cazul fostului ministru de Externe, Titus Corlăţean, pentru că ar fi vinovat de împiedicare exercitării drepturilor electorale şi de abuz în serviciu cu obţinerea de foloase necuvenite pentru altul.
El ar fi organizat discreţionar secţiile de votare pentru a obţine astfel - se spune în comunicatul DNA - „un folos necuvenit pentru candidatul propus și susținut de partidul din care făcea și el parte.” Candidatul nenumit în comunicat este Viorel Ponta, şeful şi mentorul lui Titus Corlăţean de la guvern şi partid. Se pare, aşadar, că nici lui nu-i e prea bine, chiar dacă, în ceea ce-l priveşte, nu s-a trimis încă nicio cerere de urmărire penală. Dar Titus Corlăţean nu este acuzat doar că şi-ar fi favorizat candidatul preferat, ci şi că ar fi înfiinţat discreţionar secţii de votare de a căror utilitate DNA se îndoieşte. Acuzaţii serioase care au umplut, după cum declară procurorul şef al DNA, Laura Kovesi, 19 volume cu declaraţii ale martorilor şi ale funcţionarilor ministeriali, documente ridicate de la instituţii ale statului şi alte date şi acte oficiale.
Reacţia politicienilor: unii se tem, alţii aplaudă
Cererea procurorilor anticorupţie a fost primită de PSD cu sentimente amestecate de teamă şi indignare. Titus Corlăţean pare surprins de decizia DNA, dar nu vrea să comenteze. Spune că are încredere în justiţie, dar cu jumătate de gură. În vreme ce Victor Ponta, fostul candidat, tace suspect, actualul preşedinte PSD Liviu Dragnea, şi el condamnat doi ani cu suspendare „pentru folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite” în legătură cu referendumul din 2012 pentru demiterea preşedintelui, spune cu un comic involuntar că acest anunţ este şocant, dar că Viorel Ponta nu are de ce se teme, pentru că el a fost doar candidat la preşedinţie, aşadar nu ar fi avut cum fi implicat în boicotarea voturilor din diaspora. De partea cealaltă, reprezentanţii PNL, prin vocea vicepreşedintelui Mihai Voicu, spun că Senatul ar trebui să voteze pentru ridicarea imunităţii fostului ministru, dar că adevăraţii vinovaţi sunt Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Co-preşedinta partidului, Alina Gorghiu, le cere liderilor PSD să nu împiedice ancheta DNA. Este un moment numai bun de capitalizat politic: zilele acestea Camera Deputaţilor dezbate proiectul PNL care prevede dublarea numărului de parlamentari pentru diaspora şi, printr-o întorsătură de stil, PSD-ul este somat să voteze pentru a-şi spăla păcatele acumulate la alegerile trecute.
Riscul de a fi tânăr politician în PSD
Momentan, Titus Corlăţean a scăpat, dar sabia încă îi atârnă deasupra capului. Socotit mereu un tânăr de viitor într-un PSD tot mai îmbătrânit, Titus Corlăţean a fost păstrat multă vreme pe poziţii tehnice, diplomat, secretar de stat la Ministerul de externe unde s-a ocupat de problemele românilor din străinătate sau consilier al primului ministru. Probabil că în cariera sa au jucat un rol important nu doar studiile aprofundate de drept, ci şi prietenia cu foştii şefi ai PSD Adrian Năstase şi Mircea Geoană, ambii trecuţi cândva prin fotoliile de miniştri de externe şi încântaţi să-i fie mentori.
A fost trimis în 2005 în Parlamentul European, ocupând mai întâi fotoliul de observator, apoi, pe acela de membru ales, după alegerile din 2007. Apoi a revenit în ţară ca senator de Braşov, după alegerile din 2008. A fost ministru de externe de două ori, prima dată, în 2012 doar câteva luni. Dosarul pentru care Parchetul a declanşat urmărirea penală se referă la al doilea mandat, când Titus Corlăţean a aplicat la scară mondială o lecţie de democraţie deprinsă pare-se de la superiorii săi din partid. Mulţi români au ratat votul atunci, din cauza unei dezorganizări parcă savant premeditate.
Deşi se ştia că secţiile de votare organizate în ambasade sau consulate nu vor fi suficiente pentru că nu fuseseră nici înainte vreme, Ministerul de Externe a susţinut că nu e nicio problemă şi că nu e nevoie de o mobilizare specială. Nu a fost aşa. Alegătorii din străinătate au venit de la mare depărtare la secţii de vot care nu aveau decât o singură cabină şi o singură ştampilă, mulţi dintre ei făcând calea întoarsă fără a fi votat.
Chiar şi în ziua votului, după ce a primit mai multe sesizări, Ministerul de Externe a susţinut că nu mai are ce face, a refuzat prelungirea programului în secţiile aglomerate din străinătate şi a părut că face tot posibilul pentru a tăia accesul la vot al românilor din diaspora. Aceştia, mai bine informaţi şi mai occidentali, sunt consideraţi, pe bună dreptate, adversari ai unui PSD perceput drept nostalgic şi tot mai adesea întors cu privirile către Moscova. Eschivele ministrului de Externe păreau, în acest context, doar forme voalate de a-l scoate din cărţi pe candidatul opoziţiei, Klaus Iohannis, pe atunci iubit de românii din diaspora.
Votul românilor din străinătate a fost mereu un subiect delicat. Să ne amintim că şi cu ocazia alegerilor din 2009 au fost lansate acuzaţii referitoare la manipularea votului din străinătate. Ambasadorul României la Paris de-atunci, Teodor Baconschi, membru marcant PDL, a fost acuzat de nereguli grave şi de falsificarea rezultatelor de la secţia din ambasadă. PSD a cerut anchetă şi deschiderea urmăririi penale însă, după câteva ambuscade parlamentare, fostul ambasador a scăpat doar cu orgoliul rănit.
Încurcatele căile ale birocraţiei
Chiar dacă Biroul Permanent va reuşi să-i adune acum, în plină campanie electorală, pe cei cel puţin şapte membri care asigură cvorumul, pentru a vota cererea DNA, urmărirea, dacă că va fi aprobată, nu va începe de îndată. Discuţia în cadrul Biroului este doar începutul unui proces care s-ar putea termina la toamnă. De pildă, cererile pentru ridicarea imunităţii senatorilor Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu în dosarul Microsoft au trenat câteva luni de an până când Senatul a votat, în noiembrie 2014, pentru ridicarea imunităţii. Alte cereri s-au împotmolit în Comisie şi apoi în Biroul permanent.
Procedura spune că procurorul general adresează cererea preşedintelui Camerei care o va comunica plenul, în şedinţă publică. O va trimite apoi la Comisia juridică iar aceasta o va analiza şi va stabili dacă poate fi acceptată. Este o decizie pe care trebuie s-o ia în maxim cinci zile iar votul este secret. Ar mai putea trage de timp, cerând acte şi probe suplimentare de la Parchet. Apoi cererea şi decizia Comisiei vor fi înaintate grupului parlamentar din care face parte cel vizat. Acest grup trebuie să formuleze un punct de vedere tot în cinci zile de la primirea actelor de la Comisia juridică. Oricum, după aceea, raportul comisiei şi răspunsul grupului parlamentar ajung pe masa Biroului Permanent care cere în termen de 20 de zile votul plenului pentru adresa Parchetului. Aşadar, o procedură care durează cel puţin două luni, dacă lucrurile merg ca la carte. Însă, după cum ştim, încurcate sunt căile birocraţiei şi mulţi s-au rătăcit pe-acolo. Unii, cum se vede, cu mult folos personal.