Festivalul de Film de la Cannes a selectat în competiția oficială circa 20 dintre cele mai bune filme ale anului, alese din 1800 înscrise în competiția ce se desfășoară până pe 22 mai. Criticul de artă Larisa Turea, care e acreditată la acest eveniment, vorbește despre favoriții la premii.
Europa Liberă: În interviul precedent aţi zis că nu puteţi spune cine va câştiga trofeul de la Cannes, fiindcă decizia juriului e greu să o anticipezi.
Larisa Turea: „E foarte complicat să anticipezi decizia juriului, pentru că sunt toţi membrii juriului mari cineaşti, îşi păstrează opiniile, fiecare decide în funcţie de propria sa cultură de cinema şi sunt interzise discuţiile. Ei au lungi ore de dezbateri, dar nu se permite să spună ceva despre ce se întâmplă acolo, în camera juriului. De multe ori suntem împreună cu ei în sala de proiecţie, suntem cot la cot, ei văd minim două filme pe zi, noi vedem mai multe şi nu ne putem da seama care va fi decizia, dar putem să facem nişte presupuneri după aceste topuri, după aceste clasamente care sunt publicate zilnic în revistele de specialitate.”
Europa Liberă: Mai sunt trei zile, la 22 mai se va încheia acest prestigios festival. Ce v-a impresionat, până la această oră? Și poate ne şi explicaţi ce înseamnă acest nou val de cinematografie românească, despre care vorbeşte acum mai toată lumea?
Larisa Turea: „Este o performanţă extraordinară prezenţa masivă a României în acest festival. Practic, în toate secţiunile paralele și în competiţia oficială sunt multe filme. Cinci filme dintre cele prezentate sunt româneşti şi toate au şanse ca să ia Palmierul de Aur, Camera d'Or şi celelalte premii. Sigur că mi-ar plăcea foarte mult ca premiile mari să revină românilor, dar să vedem ce zice juriul. Deocamdată se prezintă foarte bine. A fost foarte bine apreciat şi filmul debutantului Bogdan Mirică, care a adus un film foarte tensionat, un film de suspans – „Câinii”. Filmul se petrece la frontiera dintre Ucraina şi România, are un aspect estetic foarte interesant, e o imagine clară, foarte bine lucrată, dar şi foarte multă tensiune în cadru. Vorbeşte despre un tânăr care ajunge într-un sat din sudul României, pentru a vinde pământul moştenit de la bunelul său, şi îşi dă seama că bunelul său făcea nişte operaţii necurate de fapt, se ocupa cu ceva ilegal şi că nu a moştenit numai cele 550 de hectare de pământ, dar a moştenit şi nişte lucruri mai puţin plăcute de la acest bunel. Pune în prim-plan această moştenire a noastră cu care de multe ori nu ştim ce să facem. La fel, a fost foarte bine primit astăzi filmul lui Cristian Mungiu „Bacalaureat”, despre relaţia dintre un tată şi fetiţa lui. În filmul „Toni Erdmann”, care, deocamdată, este cel mai bine clasat în topul criticilor, apar, la fel, foarte mulţi actori români. Este o performanţă şi pentru Vlad Ivanov, pe care îl cunoaştem, este şi un actor de teatru excepţional, apare în trei roluri pe ecranele de la Cannes, lucru care se întâmplă foarte rar în istoria cinematografiei. V-am vorbit și despre „Sieranevada”, filmul lui Cristi Puiu, care, de asemenea, este în topul criticilor.”
Europa Liberă: Referitor la aceşti doi regizori români, Cristian Mungiu şi Cristi Puiu, amândoi în această cursă pentru Palme d’Or, cine e mai cu şanse?
Larisa Turea: „Depinde de juriu, de fapt. Ambii au şanse egale, pentru că pun în prim-plan nişte teme şi, cum ziceţi, fac parte din acest nou val românesc, este o concurenţă şi între ei. Acest nou val românesc este foarte divers, abordează teme foarte interesante, au scenarii beton. Şi de multe ori mă gândesc că ei încercă să-şi recupereze propria adolescenţă. Ei s-au format în perioada de incertitudine, când nu se ştia unde va merge România, ce se va întâmpla şi adolescenţa lor a trecut între timpuri foarte complicată. Şi aceasta este o modalitate de a-şi recupera adolescenţa pierdută, de a spune cu voce tare nişte lucruri despre ce se întâmplă în România astăzi. Filmul lui Cristian Mungiu vorbeşte despre corupţie şi despre aceste compromisuri morale, pe care le facem, uneori fără să ne dăm seama despre faptul că ne-am obişnuit cu aceste compromisuri pe care tânăra generaţie nu prea poate să le accepte şi că de fapt tânăra generaţie are de ales, nu trebuie să decidem noi pentru ei. Ei trebuie să-şi aleagă singuri calea lor în viaţă, să nu le mai facem atâta bine, ci să-i lăsăm să se descurce cu forţe proprii. Cristian Mungiu spunea astăzi la conferinţa de presă că şi el este un părinte şi de multe ori se gândeşte ce să le spună copiilor săi, cum să-i orienteze spre bine, fără a-i influenţa direct.”
Europa Liberă: Ochiul dumneavoastră de critic vede lucrurile bune. Ce aţi critica?
Larisa Turea: „Sunt foarte multe filme violente, filme cu vampiri, filme cu zombie, filme de groază, dar care, probabil, sunt necesare şi ele, pentru că astăzi lumea nu o duce prea bine. Voiam să mai remarc o chestiune care mi-a plăcut foarte mult. Aseară într-un film care, de asemenea, concurează pentru Palme d’Or, „E doar sfârşitul lumii”, al lui Xavier Dolan, un cineast canadian de 27 de ani. Secvența cea mai luminoasă a fost cea în care răsună foarte frumos „Ma Ya Hi”, deci, „Dragostea din tei” de Dan Bălan şi formaţia O-Zone. Şi am văzut cum sala s-a electrizat în timpul acestui cântec, deşi filmul este foarte pesimist, este un film intimist, o dramă familială, ca şi multe altele de aici. Sunt foarte multe drame de familie, este un semn nu prea plăcut în acest festival.”
Europa Liberă: Intriga e mare, mulţi dintre ascultători îşi pun întrebarea când ar putea să urmărească şi ei aceste filme care sunt în competiţie la Festivalul de Film de la Cannes?
Larisa Turea: „Sunt sigură că multe dintre aceste filme vor ajunge, prin diferite metode, şi la noi. Dar ar fi un proiect foarte bun să cerem şi ajutorul Ministerului Culturii şi să preluăm programul care circulă prin toată Europa, „Filmele de la Cannes” la Chişinău. Cred că ar trebui să susţinem această idee şi să vedem cum o putem face.”
