Liberalismul orașului, permisivitatea și, până la un punct toleranța lui, au relaxat nu doar moravurile, ci și felul de a fi al localnicilor pentru următoarele secole. Sunt celebre bancurile, autoironiile sau glumele negre pe care le fac cei din Odesa. Cele mai cunoscute sunt despre evrei, unele vin chiar din perioada lui Isaac Babel, dar multe țin doar de moment, pornesc de aici și ajung în tot spațiul de limbă rusă.
Ultimul dintre ele:
- Am renunțat să mai vorbesc rusește.
- De ce? Ți-e teamă că ucrainenii te vor lua la bătaie?
- Nu, că rușii vor veni să mă protejeze...
În perioada comunistă:
Rabinovici completează foaia de angajare. Cel de la personal nu înțelege exact dacă are sau nu rude în străinătate: „La început ai spus că nu ai nicio rudă în afară, dar văd că ai un frate în Israel”. „Da, dar nu el e în afară, ci eu”.
În timpul lui Stalin:
La aniversarea Revoluției din Octombrie, Comisarul Furmanov le-a ținut soldaților o lecție, pe care a încheiat-o spunând: „acum suntem pe calea orizontului luminos al comunismului.”
- Suna bine, da’ nu înțeleg. Ce naiba a vrut să spună cu orizontul? Îl întreabă Ceapaev pe Petka:
- Orizontul e o linie pe care o vezi departe în stepă, când e vremea bună. E puțin mai dificil de atins: nu contează cât de mult mergi, fiindcă niciodată nu o vei ajunge acolo.
