Victor Ponta spune că, dacă partidul i-o cere, se va sacrifica şi va prelua şefia Camerei Deputaţilor. A făcut această declaraţie după întâlnirea cu Călin Popescu Tăriceanu în cadrul căreia au discutat, pare-se, viitorul alianţei lor politice şi posibilitatea ca Victor Ponta să revină în prim-planul scenei politice.
Demisia de dezonoare
După demisia de acum jumătate de an, fostul premier a fost mai prezent pe paginile de socializare şi pe holurile Direcţiei anticorupţie decât în competiţia politică. Chiar şi în propriul partid devenise un obiect de muzeu, simbol al sacrificiului în numele supremului bine al familiei politice. S-a mai vorbit la începutul anului despre posibilitatea ca el să ajungă la şefia Camerei, dar era doar un calcul pur teoretic, un avertisment lateral la adresa preşedintelui executiv PSD, Valeriu Zgonea, care începuse să aibă evidente aspiraţii la şefia supremă a partidului.
Demisia lui Victor Ponta, la începutul lui noiembrie trecut, a marcat punctul culminant al tragediei din Clubul Colectiv. Spunea pe-atunci că-şi dă demisia de onoare, pentru că oamenii ieşiseră în stradă şi-i voiau capul. Nu se considera vinovat de corupţia sistemului pe care-l păstorea de trei ani şi nici nu-şi asuma răspunderea pentru modul haotic în care au reacţionat instituţiile statului după declanşarea incendiului şi instaurarea stării de necesitate. Mai degrabă se considera un martir care se sacrifica pentru a dovedi că există şi onoare în politică.
E drept că mai nimeni nu se aştepta ca tocmai Victor Ponta să vorbească despre onoare, el, plagiator dovedit de atâta vreme şi acuzat oficial de corupţie. După cum se ştie, fostul prim-ministru şi camarazii săi au irosit multă energie, bani şi putere decizională pentru a demonstra că furtul intelectual comis de Victor Ponta în teza sa de doctorat ar fi fost fie inexistent, fie inactual, fie benign, de vreme ce însuşi autorul plagiat declara că nu se simte furat de fostul său student şi nici nu intenţiona să sesizeze Procuratura. La fel au stat lucrurile şi cu alţi demnitarii din anturajul lui Victor Ponta, plagiatori dovediţi, dar nerecunoscuţi ca atare de comisiile universitare înfiinţate anume să-i spele de răspunderea intelectuală şi penală.
Aşadar, Victor Ponta ar fi avut de ce-şi da demisia cu mult înainte s-o facă, şi nu invocând tragedia de la Colectiv sau vocea străzii. Ce nu spunea atunci era că oricum nu ar mai fi putut sta multă vreme la capătul lanţului trofic al clienţilor partidului, întrucât în mod repetat procurorii anticorupţie ceruseră insistent să-i fie ridicată imunitatea. Numele lui era indisolubil legat de ascensiunea lui Dan Şova în ierarhia de partid şi de stat. Ajutorul dat de Victor Ponta, apropiat al liderilor supremi din partid, pentru lansarea carierei politice a tânărului tovarăş de drum ar fi fost esenţial. Procurorii spun că avocatul Ponta ar fi fost plătit pentru servicii fictive de Dan Şova, cel pe care l-ar fi promovat ulterior, prin abuz de putere, ca ministru şi aghiotant al său în guvern.
Schimbarea noii garnituri cu una mai veche, dar sigură
Dar revenirea lui Victor Ponta se pregăteşte de mai multă vreme, de când Liviu Dragnea a simţit că nu se mai poate baza pe actualul preşedinte de Cameră, Valeriu Zgonea. Acesta e şeful Camerei din vara lui 2012, după demiterea Robertei Anastase, pe atunci în Partidul Democrat. A fost reales în funcţie după alegerile parlamentare din acelaşi an. Relaţia lui Valeriu Zgonea cu mai-marii şi mai-micii partidului dădea semne că va duce la un divorţ încă din vara trecută. Deputaţii PSD susţineau pe-atunci că şeful Camerei ar fi convocat plenul Camerei, dând astfel o mână de ajutor pentru votarea lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de informaţii Externe.
Acum Valeriu Zgonea nu mai este decât un pion pentru al cărui sacrificiu trebuie manipulate regulamentele Camerei. E greu, dar nu imposibil pentru un partid care a instituţionalizat abuzul de serviciu şi putere. Liderii PSD au nevoie de mascotele guvernării Ponta pentru că ştiu că performanţele economice, inventate sau reale, ale guvernării anterioare (creştere economică, noi alocaţii sociale, majorări salariale) pot fi capitalizate în pragul alegerilor generale. Îi ajută şi faptul că guvernul condus de Dacian Cioloş îl are ca vicepremier pe Vasile Dâncu, fost ministru în cabinetul Năstase care, deşi joacă acum cartea tehnocraţiei, este asociat pe bună dreptate PSD-ului.
Valeriu Zgonea, ales în toamna trecută preşedinte executiv PSD, şi-a semnat condamnarea când a spus că Liviu Dragnea, ales preşedinte plin la acelaşi congres al partidului, ar trebui să demisioneze din fruntea partidului. Tribunalul dăduse sentinţa definitivă în dosarul referendumului din 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu condamnându-l pe Liviu Dragnea la doi ani cu suspendare. Acesta a devenit aşadar primul puşcăriabil preşedinte de partid în exerciţiu din România. Dar cel demis a fost Valeriu Zgonea, la sfârşitul lunii trecute, când a fost dat afară din partid, după o şedinţă a Comitetului Executiv Naţional al PSD care a semănat proceselor-spectacol staliniste, cu înfierări şi acuzaţii de colaboraţionism. Nu i-au fost imputate direct declaraţiile despre şeful său de la partid, ci neînţelegerile cu colegii din Camera Deputaţilor şi afirmaţiile pe care le-a făcut şi care ar fi dus la arestarea Olguţei Vasilescu, primăriţa din Craiova.
Mircea Geoană, fostul şef al partidului a fost dat şi el afară, în condiţii similare, de la conducerea Senatului şi din PSD, după i-a criticat pe liderii partidului. El şi-a întemeiat un partid care-i colectează pe nemulţumiţii PSD şi-l aşteaptă pe fostul său coleg să i se alăture, chiar dacă acesta l-a criticat de nenumărate ori pentru că ar fi vrut să scindeze partidul.
Ménage à trois pentru alegeri
Situaţia este paradoxală întrucât Victor Ponta însuşi a fost cel care l-a nominalizat de la bun început pe Valeriu Zgonea la şefia Camerei. Astăzi evită să se pronunţe în legătură cu alesul său, din decenţă, spune el. Dar cumva, Valeriu Zgonea va fi înlăturat pentru că nu mai serveşte partidului şi tulbură apele în bazinul electoral. Pe de altă parte, Victor Ponta este omul-cheie în relaţia cu partiduleţul celui de-al doilea om în stat, şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cei doi fiind legaţi de o chimie specială de pe vremea constituirii Uniunii Social Liberale. Călin Popescu Tăriceanu l-a vizitat anul trecut pentru „discuţii medicale şi politice” în Turcia, după ce Victor Ponta s-a operat la picior. Se vorbea pe-atunci chiar că vor să formeze un partid pe care să-l conducă în tandem după modelul cuplului de co-preşedinţi PNL. De asemenea, Ponta are relaţii speciale cu Uniunea Naţională pentru Progresul României a cărei conducere a fost înjumătăţită şi ea de lupta anticorupţie. Gabriel Oprea i-a fost aghiotant şi ajutor important. În vara trecută a fost chiar premier interimar în timpul vacanţei medicale a lui Victor Ponta şi şi-a dat demisia din guvern la mai puţin de o săptămână după acesta.
Cele trei formaţiuni politice au semnat şi re-semnat un acord de cooperare. Zilele trecute, Liviu Dragnea anunţa că alianţa celor trei partide a decis să-i propună preşedintelui Iohannis formula guvernului, în cazul câştigării alegerilor parlamentare de la sfârşitul acestui an, victorie de care liderul PSD nu se îndoieşte. Dar pentru aceasta are nevoie de un bun arbitru şi Victor Ponta pare să fie cel ales.
