Justiţie să fie, dar în lipsa celora care-şi doresc dreptate. Acesta pare să fie răspunsul, tradiţional deja, pe care cetăţenii cu dizabilităţi din Republica Moldova sunt nevoiţi să-l audă chiar şi atunci când apelează la justiţie pentru a-şi reconfirma nişte drepturi obişnuite.
O convorbire despre litera legii şi spiritul nepăsării cu Igor Meriacre, directorul executiv al asociaţiei „Motivaţie”.
Europa Liberă: Aţi protestat, miercuri, alături de alţi cetăţeni cu dizabilităţi, împotriva deciziilor judecătoreşti de a organiza şedinţele de judecată în instituţii practic inaccesibile pentru această categorie de persoane. Ca să fie limpede pentru toată lumea, membrii coaliţiei „Fără bariere”, din care face parte şi asociaţia Dvs. şi care reprezintă reclamanţii într-un proces, şi-au argumentat, ieri, protestul „pe viu”, demonstrând că a fost cu neputinţă să „escaladeze” aşa-numita rampă de acces de la intrarea în sediul Preturii Centru, clădirea unde avea loc ce-a de-a treia ședință de judecată în procesul la care sunteţi parte. Până a ajunge însă la finalul intermediar al întregii poveşti, v-aş ruga să ne spuneţi de la ce au pornit toate? Înţelegem că de la constatarea unor nereguli, scăpări la construcția unor străzi ale Chişinăului.
Igor Meriacre: „Anul trecut, în 2015, membrii Asociaţiei „Motivaţie” împreună cu membrii Centrului de Asistenţă Juridică ne-am sesizat când am văzut cum se face reparaţia trotuarelor pe strada Grenoble. Am observat că nu se iau deloc în consideraţie condiţiile necesare pentru asigurarea accesibilităţii atât pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii, cât şi pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere. E vorba de coborârile care trebuiau să fie construite la trecerile de pietoni şi instalarea pavajului tactil, astfel ca persoanele cu dizabilităţi de vedere să poată să se orienteze mai uşor şi să treacă sigur carosabilul pe perimetrul străzii Grenoble.”
Europa Liberă: Doar o precizare – pavajul tactil e ca un fel de alfabet Braille pentru nevăzători.
Igor Meriacre: „E un pavaj care are urcuşuri mici, ca un fel de bule, şi atunci persoana cu dizabilitate de vedere poate să-l tasteze sau cu bastonul alb sau cu piciorul, astfel cunoscând în ce zonă anume este trecerea de pietoni ca să nu treacă strada într-o zonă nepermisă ceea ce i-ar putea periclita sănătatea. Noi am depus un demers la primăria municipiului Chişinău şi am rugat să fie refăcută strada şi să fie montate toate obiectele sau echipamentele necesare pentru a asigura securitatea persoanelor cu dizabilităţi.
Coborârile la trecerile de pietoni au fost făcute, iar pavajul tactil nu a mai fost instalat. Răspunsul a fost că acest lucru nu a fost proiectat, motiv din care nu se face. În Republica Moldova problema accesibilității este şi aşa una foarte gravă şi am decis că dacă autorităţile nu vor să schimbe situaţia, atunci noi vom fi cei care o să încercăm să-i motivăm într-un fel să facă acest lucru. Astfel am ajuns la cazul de judecată cu Primăria municipiului Chişinău.”
Europa Liberă: Protestatarilor de ieri li s-au propus „variante de compromis”? Cu ce îndreptățiri a venit primăria? A propus alternative?
Igor Meriacre: „Problema cea mai mare este că de fapt noi am propus alternative destul de reuşite, dar ele nu au fost pur şi simplu luate în considerație nici de judecătoarea care conduce acest caz, nici de reprezentantul Primăriei. Prima şedinţă de judecată a fost numită pe data de 24 martie şi atunci eu şi colega mea în scaun rulant, Ludmila Iachim, am venit în faţa preturii şi am demonstrat că noi nu putem urca la şedinţa de judecată deoarece intrarea în pretura sectorului centru nu este accesibilă.”
Europa Liberă: Ca să fie limpede pentru toată lumea. Dvs. acţionaţi în judecată Primăria cerându-i să asigure nişte condiții elementare şi ca să ajungeţi în justiţie sunteţi invitați la un sediu, la o clădire unde de fapt nu există acces pentru persoanele care utilizează scaunul cu rotile.
Igor Meriacre: „Aşa este. Noi am fost invitaţi la şedinţa de judecată într-o clădire care nu este accesibilă. Atunci noi am solicitat ca şedinţa de judecată să fie organizată într-o altă clădire. Reprezentantul Primăriei a confirmat în cadrul şedinţei că Primăria nu are alte clădiri accesibile pentru a organiza şedinţele de judecată.
Noi, organizaţiile societăţii civile, am venit atunci cu două variante. Prima - şedinţa să fie organizată la Institutul Naţional de Justiţie, unde, iarăşi, datorită demersurilor noastre şi implicării reprezentanţilor ONU, anul trecut, au fost făcute lucrări de renovare şi au fost organizate condiţii de accesibilitate atât la intrare în clădire, cât şi în interior, inclusiv la camera de baie.
A doua variantă propusă de noi a fost ca ședințele să aibă loc la Universitatea de Stat, unde anul trecut şi anul acesta au fost făcute anumite lucrări de accesibilizare. Judecătoarea a spus însă că ea nu poate lua decizia privind schimbarea locaţiei unde să fie organizată şedinţa de judecată şi a decis să venim totuşi la Pretura Centru.
A fost deja a doua chemare la şedinţă, pe data de 18 mai. Noi ne-am prezentat în faţa preturii neavând posibilitatea să intrăm în clădire. Surpriza cea mai mare a fost că judecătoarea nu a venit măcar să ne asculte sau să vadă în ce situaţie suntem, dar a decis că pe data de 8 iunie, ieri, să fie organizată ultima şedinţă de judecată, iar noi, persoanele cu dizabilităţi, să ne găsim bărbaţi care să ne urce pe scări ca pe nişte legume.”
Europa Liberă: Cum explicaţi Dvs. această atitudine? prin neştiinţă, prin dorinţa de a se spăla pe mâini, prin anumite justificări pe care le invocă de fiecare dată autoritățile sau iată magistraţii la un moment dat. Este absolut halucinant în condiţiile în care Republica Moldova are semnate acte internaţionale privind asigurarea drepturilor tuturora, inclusiv persoanelor cu posibilităţi limitate, şi au trecut destui ani, şi legislaţia naţională, la fel, este ajustată ca şi cum la cele mai bune standarde europene.
Igor Meriacre: „Credem că este şi neştiinţă, dar, în primul rând, este nepăsare faţă de cetăţenii acestei ţări care vor doar să-şi revendice drepturile. Scopul
Autorităţile trebuie să îndeplinească legislaţia în care e clar scris că trebuie să asigure acces peste tot, la orice instituţie publică...
acţiunii noastre de a da în judecată primăria nu a fost de a primi anumite compensaţii morale, ci de a obliga autorităţile, prin instanţa de judecată, să facă ceea ce trebuie să facă de fapt.
Autorităţile trebuie să îndeplinească legislaţia în care e clar scris că trebuie să asigure acces peste tot, la orice instituţie publică. Primăria spune că nu avem clădiri şi atunci judecătoarea în loc să oblige cumva primăria să înceapă să accesibilizeze spaţiile publice sau cel puţin instituţiile sociale, ea ne impune pe noi să căutăm condiţii şi soluţii pentru a ne putea prezenta la aceste şedinţe, invocând că dacă pe 8 iunie noi nu vom participa la şedinţa de judecată, atunci cazul va fi închis din cauza neprezentării persoanelor cu dizabilităţi la această şedinţă. Noi ne-am prezentat, am fost în faţa Preturii, dar nu am putut intra.”
Europa Liberă: La modul practic ce ar trebui să se facă şi cine ar trebui să facă cele necesare, astfel încât să fie asigurat accesul în sala de judecată, de exemplu, dar şi în alte instituţii?
Igor Meriacre: „Conform Legii nr.60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, orice intituţie publică este condusă de un administrator, de o persoană responsabilă care este obligată să respecte condiţiile de accesibilitate şi să creeze aceste condiţii, dacă ele nu sunt. De exemplu, tot în această lege este scris că se va lua în seamă şi partea de acomodare rezonabilă, adică costurile acomodării rezonabile sau creării condițiilor de accesibilitate nu trebuie să fie excesive.
Noi înţelegem că, de exemplu, în cazul preturii şi a judecătoriei sectorului Centru sălile de şedinţe a judecătoriei sunt amplasate la etajele 3 şi 4 într-o clădire fără ascensor. În acest caz ar putea să se coopereze judecătoria cu pretura şi să creeze aceste condiţii de accesibilitate necesare la primul etaj al preturii.
Noi nu pretindem să urcăm de fiecare dată la etajul 3 sau 4 a judecătoriei, dar cel puţin pentru sectorul Centru să fie organizată o sală de şedinţe la primul etaj
La fiecare judecătorie trebuie să existe condiţii de acces...
a preturii. Acest lucru ar permite accesul la justiţie a persoanelor cu dizabilităţi dintr-un anumit sector. Subliniez dinte-un anumit sector pentru că nu vrem să ajungem în situaţia când doar o judecătorie din toată Republica Moldova va avea o sală de şedinţe în cadrul unei preturi şi să ni se spună că problema e rezolvată. La fiecare judecătorie trebuie să existe condiţii de acces. În acest caz şi pretura sectorului Centru ar avea posibilitate să primească la primul etaj cetăţeni în condiţii accesibile.”
Europa Liberă: În general, până acum, cum au participat, atunci când a fost nevoie, persoanele cu dizabilităţi la şedinţele de judecată. Mai ales că, potrivit datelor de care am luat cunoştinţă, circa 90 la sută din instituţiile statului nu au condiţii de acces sau le au de ochii lumii pentru persoanele cu dizabilităţi.
Igor Meriacre: „Până acum în mare parte persoanele cu dizabilităţi nu au participat fizic la şedinţele de judecată, deoarece nu sunt condiţii de acces.”
Europa Liberă: Revenind la situaţia la zi: care este deznodământul întregii poveşti? Ce a decis judecătoarea, după ce aţi cerut, fără succes, recuzarea ei? ce s-a decis ţi ce urmează să faceţi Dvs.?
Igor Meriacre: „Judecătoarea a decis că următoarea şedinţă va avea loc pe 28 iunie şi la primul etaj a preturii. Povestea continuă. Cel mai straniu e că preşedintele judecătoriei sectorului Centru a relatat jurnaliştilor care au fost prezenţi că în 30 sau 40 de zile vor fi create condiţii de accesibilitate la primul etaj al preturii şi atunci ne întrebăm de ce următoarea şedinţă e programată pentru data de 28, când ei ştiu că nu vor fi create condiţiile de acces.”
