De la Herson la Berdiansk drumul de 350 de kilometri e aproape drept și autobuzul îl face în opt ore. E linia care desparte Crimea de restul Ucrainei. În stânga și în dreapta dispar în urma ta zeci și sute de kilometri de teren arat cu grijă, livezi cu meri pitici, viță de vie, zarzavaturi, dar mai ales grâu. În așa numita stepă pontică traversată de râuri mari agricultura se face serios, iar pământul fie a ajuns pe mâna unor fermieri bine conectați politic, fie a rămas în folosința cooperativelor locale cu tradițiile lor din lunga perioadă comunistă.
Pe drum apar și primele puncte de control, formate în special din voluntari, care după cum m-a prevenit un oficial internațional la Odesa, nu sunt bine pregătiți, nu au ochiul format, nu șitu cum și ce să caute. La primul punct de acest fel, un soldat îmbrăcat cu tricou kaki, mulat peste un pachet mare de mușchi lucrați cu hărnicie la sală, urcă în autobuz și ne cere actele. Se uită la toate, dar pașaportul meu pe care scrie cu litere aurii Uniunea Europeană nu e interesat să-l deschidă. M-am gândit că e un semn bun și că iată, ucrainenii se uită cu simpatie spre noi. Mai târziu mi-am dat seama că nu e deloc așa și că nu ucrainenii sunt străini pentru ruși, nici rușii pentru ucraineni. Ceilalți din afara fostului spațiu sovietic sunt cu adevărat străinii. Pentru că nu-i cunosc, nu vorbesc aceeași limbă ca ei și o mulțime de lucruri mai degrabă îi despart decât îi unesc.
Voluntarul cu mușchi s-a uitat în câteva sacoșe, l-a pus pe șoferul autobuzului să deschidă portbagajul și apoi ne-a lăsat să mergem mai departe. Înainte de Melitopol drumul e din nou barat de soldați ucraineni, care trebuie să păstreze în siguranță cele două mari magistrale care se intersectează în acest oraș, considerat poarta de intrare în Crimea, o poartă devenită inutilă pentru ucraineni, fiindcă în peninsulă nu se prea mai intră pe ușile lor.
Prin Melitopol trece drumul care vine de la Viena, Kiev și merge mai departe spre Rostov pe Don și se întâlnește cu cel care traversează fostul imperiu dinspre Sankt Petersburg spre Moscova, Kiev, și apoi spre Ialta. Este pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, când aceste axe sunt întrerupte și când nu se întrevede nicio perspectivă de redeschidere a lor pe termen scurt.
Pe aici, pe la Melitopol, trecea linia defensivă a germanilor, construită în 1943, care unea Marea Baltică de Marea Neagră sub numele de Panther-Wotan, și care a fost gândită să urmeze cursul Niprului. În toamna anului 1943, sovieticii au reușit să recucerească Melitopol, pe care germanii l-au luat aproape fără efort în octombrie 1941.
