Guvernul federal pregăteşte o declaraţie prin care condamnă masacrarea populaţiei indigene din Namibia de către armata germană colonială, între anii 1904-1907. Un purtător de cuvînt al Ministerului german de externe a confirmat, într-o conferinţă de presă, că guvernul de la Berlin intenţionează să dea publicităţii o declaraţie comună înaintea alegerilor generale care vor avea loc anul viitor. Fără să precizeze o dată precisă, purtătorul de cuvînt a spus că însuşi ministrul federal de externe, Steinmeier, a contribuit la impulsionarea procesului de negocieri între Germania şi Namibia care urmează să ajungă la o concluzie comună în ceea ce priveşte întîmplările de la începutul secolului 20. După ce se va ajunge la o formulă acceptată de ambele ţări, guvernele şi parlamentele din Germania şi Namibia vor da publicităţii declaraţia amintită.
Chestiunea recunoaşterii masacrelor comise de trupe ale Imperiului German a revenit în discuţia publică după ce Bundestag-ul a adoptat o rezoluţie în care se vorbeşte despre un genocid al armenilor comis de Imperiul Otoman. În reacţiile de respingere ale rezoluţiei, venite din partea autorităţilor din Turcia, s-a reproşat Berlinului că în loc să-şi asume implicarea în genocidul populaţiei indigene din Namibia se amestecă în treburile interne ale Turciei. În cursul dezbaterii din Bundestag, mai mulţi deputaţi au atras atenţia asupra incidentelor sîngeroase din Namibia, care începînd cu anul 1884 devenise o colonie germană sub numele de Africa germană de sud-vest (Deutsch-Südwestafrika).
Anul trecut, preşedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert, a vorbit în Parlament despre un genocid al populaţiei din triburile Herero şi Nama, săvîrşit de armata imperială germană staţionată pe teritoriul actualului stat Namibia. Războiul contra populaţiei Herero şi Nama a fost declanşat după ce a izbucnit răscoala indigenilor îndreptată împotriva administraţiei coloniale. În cursul acestui război colonial de distrugere şi-au pierdut viaţa între 60 şi 70.000 de băştinaşi. În anul 2004, Germania şi-a asumat vinovăţia, însă a refuzat să califice masacrarea sistematică a populaţiei drept un genocid. Oficialităţile germane argumentau că, în 1904, termenul de genocid încă nu exista şi ca atare el nici nu poate fi incriminat.
Potrivit unor istorici, nu masacrarea armenilor a fost primul genocid al secolului 20, ci masacrarea populaţiei băştinase din Africa germană de sud-vest.
Cu prilejul aniversării masacrelor, mai mulţi namibieni au cerut Germaniei anul trecut despăgubiri. Guvernul a refuzat aceste solicitări, promiţînd, în schimb, suplimentarea ajutoarelor economice destinate dezvoltării Namibiei care devenise independentă abia în anul 1990. După 1915, fosta colonie germană intrase sub mandat administrativ al Uniunii Sudafricane (azi Republica Sudafricană) introducînd acolo, treptat, un regim de apartheid.
Ministerul german al dezvoltării susţine că relaţiile germano-namibiene actuale sunt bune şi se bazează pe „încredere reciprocă“. Acelaşi minister sprijină Namibia anual cu 31 de milioane de euro. Sumele sînt destinate îmbunătățirii situaţiei populaţiei Herero şi Nama. Asociaţiile victimelor Herero şi Nama, în schimb, susţin că aceste ajutoare sînt insuficiente.
