Recunoaşterea genocidului contra armenilor s-a oficializat prin adoptarea unei Rezoluţii de către Bundestag. Preşedintele Bundestag-ului, creştin-democratul Norbert Lammert, a precizat într-o cuvîntare că un parlament nu evită discutarea unor probleme delicate, cerînd Turciei să abordeze deschis chestiunea masacrului comis în 1915:
„Un parlament nu este o comisie de istorici. Şi în nici un caz un tribunal. Bundestag-ul german însă nu vrea şi nu poate să evite întrebări şi răspunsuri incomode. Mai ales pentru că în timpul genocidului armenilor şi altor minorităţi creştine din Imperiul Otoman, Imperiul Germaniei s-a făcut co-vinovat.”
Turcia refuză să recunoască că cei aproximativ un milion şi jumătate de armeni ar fi devenit victimele unui genocid dirijat. Peste 20 de ţări, inclusiv Vaticanul, consideră – în mod oficial – că uciderea armenilor a fost un genocid. Din motive diplomatice, guvernul german, însă, s-a opus folosirii acestui termen în legătură cu masacrarea şi deportarea armenilor.
Guvernul turc a exercitat în ultimele zile presiuni asupra cancelarei, încercînd s-o determine să împiedece votarea Rezoluţiei.
Numeroşi deputaţi germani au primit ameninţări cu moartea, ceea ce a fost calificat în timpul dezbaterii din Bundestag, drept ceva inacceptabil. Unul dintre deputaţii germani care devenise în ultimele zile ţinta ameninţărilor este Cem Özdemir, de origine etnică turcă şi vicepreşedinte al Partidului Ecologist.
În cuvîntarea pe care rostit-o în Bundestag şi în care a pledat pentru adoptarea Rezoluţiei, Özdemir a subliniat că nimeni nu intenţionează să demonstreze superioritatea morală a Germaniei. În textul Rezoluţiei „este vorba şi despre un capitol din istoria Germaniei“ - a spus el.
În Rezoluţia adoptată se spune că în perioada 1915-1916, cînd Imperiul German a fost principalul aliat al Imperiului Otoman, autorităţile de la Berlin au ignorat informaţiile primite de la misionari şi din surse diplomatice privind epurările etnice ale armenilor şi anihilarea lor fizică, fără a interveni în vederea opririi acestei „crime contra umanităţii“.
Deputatul Partidului Stîngii, Gregor Gysi, a criticat faptul că Angela Merkel nu abordează tema nerespectării drepturilor omului în Turcia. Prin plecăciuni în faţa lui Erdoğan, Merkel nu va rezolva problema refugiaţilor. Deputatul nu a uitat să atragă atenţia asupra faptului că de la şedinţa care a adoptat Rezoluţia au lipsit tocmai cancelara Angela Merkel, ministrul de externe, Steinmeier şi vicecancelarul Gabriel.
În textul rezoluţiei termenul genocid apare de 4 ori, ceea ce, bineînţeles, a stîrnit supărarea Turciei. Absenţa cancelarei şi celor doi apropiaţi nu este nimic altceva decît o încercare timidă de a limita conflictul cu Ankara. Parlamentarii germani au dovedit că nu ţin cont de raţionamente politice, pur pragmatice. Eu au avut curajul de a spune lucrurilor pe nume. Şi asta e bine.
