Valul năpraznic de căldură care s-a abătut asupra României nu pare să-i fi demobilizat pe parlamentari: marți, senatorii – cu excepția aleșilor liberali – au decis că fostul ministru de externe Titus Corlățean nu poate fi urmărit penal în „dosarul Diaspora”, dosar în care Corlățean era acuzat că, la alegerile prezidențiale din 2014, a împiedicat votul românilor din afara granițelor.
Cele 19 volume ale dosarului întocmit de Direcția Națională Anticorupție n-au contat în fața solidarității de partid. Știm bine că, în noiembrie 2014, Ministerul de externe a ignorat propunerile ambasadelor și a stabilit în mod arbitrar amplasarea secților de votare, ceea ce a condus la formarea unor cozi uriașe, mulți români neputându-și exercita dreptul la vot.
Nu încape îndoială că haosul a fost provocat în mod deliberat, pentru a-l favoriza pe candidatul Victor Ponta. Majoritatea parlamentară a blocat din nou cursul firesc al unei acțiuni judiciare, ignorând avertismentul foarte explicit dat de președintele Iohannis.
A doua zi, toată suflarea parlamentară s-a ridicat ca un singur om și a votat în unanimitate (doar cu o abținere) dezincriminarea conflictului de interese. Au scăpat astfel de rigorile legii deputații și senatorii care și-au angajat, la cabinetele lor parlamentare, nevestele, fiii, fiicele, nurorile, ginerii, socrii, soacrele, nepoții, cumnații etc., etc. Această amnistie este o puternică lovitură dată Agenției Naționale de Integritate, care își vede anulate investigațiile pe care le-a dus vreme de mai mulți ani. Culmea ironiei și culmea tupeului, cei care au inițiat amnistia sunt tocmai niște parlamentari cu musca pe căciulă, dintre cei care își angajaseră rubedeniile. Altfel spus, ei și-au dat o lege pentru uz propriu. Iar rezultatul votului arată că, atunci când e vorba de interesul personal, nerușinarea este transpartinică.
Dacă social-democrații, împreună cu partidul marionetă al lui Tăriceanu, sunt campionii luptei anti-justiție, liberalii se „ilustrează”, din păcate, prin apatie, dacă nu prin complicitate. Liderii partidelor fac tot felul de declarații și promisiuni iar la vot iese exact pe dos. E clar că aleșilor nu le mai pasă de opinia publică, având convingerea că totul li se cuvine. Parlamentarii s-au constituit într-o castă care își arogă, unul după altul, privilegii exorbitante și tratează populația ca pe o masă amorfă, bună doar să introducă buletinele de vot în urne. Iar lipsa de reacție a electoratului nu face decât să le dea apă la moară.
