S-a vazut încă în meciul din grupe, cu Croaţia, că Spania nu mai e ce-a fost, că jocul ei de posesie nu mai e sufocant pentru adversar. De fapt, declinul spaniolilor a început acum doi ani, la Campionatul Mondial din Brazilia. Atunci Spania n-a ieşit din grupe. Acum e eliminată în optimi. Cam modeste aceste rezultate pentru o echipă care anterior a cîştigat succesiv trei campionate. Aşadar, Spania pleacă acasă odată cu Irlanda de Nord şi Ungaria. De ce?
E simplu. Pentru că Italia a fost mai bună, a avut o apărare mai compactă, a atacat mai tăios, a avut o pregătire fizică mai bună şi, în cele din urmă, a vrut mai mult să învingă. Spania mi s-a părut devitalizată şi niţel dezarticulată. Se vede de la o poştă că Spania de azi nu mai are forţa celei din 2012 sau 2008. Şi chiar dacă ar fi trecut de Italia, Spania cu greu şi-ar fi păstrat coroana. Ar fi trebuit să învingă în sferturi campioana mondială Germania, iar în semifinale - Franţa sau Islanda. Cu un asemenea traseu dificil, o echipă poate ajunge în finală doar epuizată. Or Spania deja în optimi a fost obosită.
Toată lumea e acum în aşteptarea marelui sfert - Germania vs Italia. Echipa care va învinge în această confruntare va deveni, cel mai probabil, noua campioană europeană. Fireşte, dacă nu va obosi înainte de vreme.
Despre catastrofa Angliei n-o să vorbesc mult. Anglia e de multă vreme pe post de eternă favorită care dezamăgeşte. 1-2 cu Islanda înseamnă un nou campionat ratat pentru englezi. Se vede că naţionalei Angliei îi cam lipsesc stranierii din Premier League.
