Era începutul anilor ’30 ai secolului trecut, când Tuba Cogan din Lipcani şi Ianchel Sterenberg din Edineţ, evrei de origine, au luat drumul pribegiei. Mai exact, au lăsat casă şi masă pentru a se muta cu traiul în Ţara Cafelei. Aveau deja rude stabilite în Brazilia, iar perspectivile din această ţară promiteau un viitor mai prosper decât în Basarabia din România interbelică. Opt decenii mai târziu, nepoata lor, Leila Sterenberg, o jurnalistă de televiziune din Brazilia, a venit pe aceste meleaguri pentru a cunoaşte locurile în care au copilărit bunicii ei.
„Am crescut auzindu-mi bunicii vorbind despre Lipcani, Basarabia. Mă întrebam unde este? Ce e Basarabia? Are ceva cu Arabia Saudită? Mai târziu mi-am dat seama că nu. Tatăl meu s-a născut deja în Brazilia, este primul cetăţean brazilian din familia noastră şi niciodată nu a fost aici. Însă Basarabia întotdeauna a făcut parte din viaţa mea. Bunica îmi pregătea clătite, caşă, colţunaşi. Serveau ceaiul din samovar. Şi astăzi îl păstrez în bucătăria mea. Astăzi tatăl meu are 75 de ani şi suferă de o boală incurabilă, de asta nu a putut să mă însoţească. Însă am înregistrat un interviu cu el înainte de a veni aici. Ştiu că mă urmăreşte pe reţele de socializare şi, în inimă, îl am alături de mine.”
Pentru că în perioada când s-au născut bunicii ei, Basarabia era parte a României Mari, Leila Sterenberg vrea să-şi redobândească cetăţenia română. Înainte de a-şi perfecta actele, a ţinut cu tot dinadinsul să vină la baştina bunicilor. Intuiţia jurnalistică i-a şoptit că aventura poate fi descrisă într-un film documentar, aşa că a îmbinat, spune ea, „utilul cu plăcutul”. A venit în Republica Moldova cu o echipă de filmare:
„M-am gândit la o călătorie în care aş descoperi două ţări care pe timpuri erau una. Una de unde mi se trag rădăcinile, Moldova, şi cealaltă, a cărei cetăţean voi fi la un moment dat, după ce voi obţine cetăţenia României. Aşa am început să mă gândesc la identitate, naţionalitate etc. Firul roşu al acestui documentar sunt scrisorile bunicii mele, pe care le-a trimis rudelor rămase încă aici. Din acest motiv mi-am numit proiectul „Scrisori din Basarabia”. Păstrez vederi din acele vremuri, scrisori ale bunicii, care au fost trimise în Basarabia, România. Eu îi spun „Basarabia mea”. Într-un fel, eu am legături cu ambele state, care, la acele vremuri, reprezentau un tot întreg.”
La finele lunii iunie, Leila şi colegii săi, au venit în această parte a lumii. Primul popas l-au făcut la Bucureşti, au trecut prin Bucovina şi au ajuns la Lipcani, primul oraş de la graniţa de nord dintre România şi Republica Moldova. În familia ei, spune Leila, este prima care a pus piciorul pe acest pământ. Recunoaşte că imaginea pe care a surprins-o aici diferă de cea pe care o vedea în vise:
„Îmi închipuiam că voi vedea un violonist pe marginea drumului, care întâlnea trecătorii la intrarea în oraş. Aşa îmi povesteau bunicii că arătau localităţile lor. Dar realitatea nu mai este aşa. Oraşul este foarte rusificat şi neîngrijit. Am fost impresionată de cum arată veceul public… Avea doar o gaură în pământ. Mi-am spus: „O, Doamne, e diferit de cât mi-am închipuit.” Chiar şi aşa, primarul oraşului a fost foarte drăguţ şi deschis cu noi. Am gustat căpşuni. Au fost cele mai bune căpşuni pe care le-am mâncat vreodată. Desigur, am fost curioasă să văd casele în care au locuit bunicii mei. Din păcate, am înţeles că nu mai sunt, primarul abia ştia unde se afla pe timpuri strada Basarabia. Unchiul meu îmi spunea că e vorba de prima casă de la intrarea în oraş. Fiind acolo, mi-am dat seama că oraşul are mai multe intrări. Recunosc însă că am stat prea puţin în Lipcani, îmi trebuie mai mult timp pentru a înţelege locurile, iată de ce voi reveni acolo.”
Leila Sterenberg s-a reîntors în Brazilia, iar din cele peste 20 de ore filmate în România şi Republica Moldova, va realiza documentarul „Scrisori din Basarabia” prin care va încerca să facă moldovenii mai cunoscuţi întregii lumi. Va reveni, a promis ea, însă data viitoare fără cameră şi microfon. Dar cu toată familia şi cu o desagă plină de amintiri.
