Preşedintele Klaus Iohannis participă la Varşovia la summitul NATO. Este însoţit de ministrul de Externe, Lazăr Comănescu, de cel al Apărării, Mihnea Motoc, şi de şeful Statului Major General, Nicolae Ciucă.
Pentru România nu este o întrunire de rutină. Autorităţile de la Bucureşti şi-au pregătit agenda meticulos, de-a lungul mai multor luni care au presupus tatonări, contacte şi vizite oficiale. Din acest punct de vedere este suprinzătoare absenţa premierului Dacian Cioloş din delegaţia care a plecat la summit. Premierul Cioloş a făcut în luna mai o importantă vizită la Washington unde l-a întâlnit pe secretarul american de stat Joe Biden. Acesta i-a spus că va susţine intenţia României de a întări cooperarea militară şi navală la Marea Neagră.
Conform comunicatului Administraţiei prezidenţiale, România consideră această iniţiativă prioritară: „România pledează pentru creşterea atenţiei NATO asupra regiunii Mării Negre, precum şi pentru sprijinirea eforturilor Aliate în plan regional de asigurare a stabilităţii şi securităţii.” Este o idee vehiculată de mai multă vreme de preşedintele Iohannis care credea că ţările NATO riverane la Marea Neagră ar putea înfiinţa o flotă comună pentru a asigura protecţia în această zonă tot mai tensionată. Avea chiar un nume de cod: K22.
Această construcţie însă ar putea aştepta. După ce România a anunţat succesul negocierilor cu Turcia şi Bulgaria, oficialii de la Sofia au negat că ar fi acceptat constituirea flotei spunând că Bulgaria preferă să rămână neutră. Preşedintele bulgar Rosen Plevneliev a afirmat că nu poate fi vorba despre construirea unei flota împotriva cuiva şi că nu va accepta o astfel de iniţiativă decât dacă este într-un format NATO. „Bulgaria nu este parte a unor astfel de propuneri și idei”, a mai adăugat el, spre stupefacţia greu disimulată a părţii române. La rândul ei, Turcia, după tatonări diplomatice pe care nu s-a obosit prea mult să le ascundă, a reluat legăturile cu Rusia. Zilele trecute, cele două ţări au reluat dialogul la nivel înalt după tensiunile produse de doborârea unui avion rusesc de către armata turcă, la sfârşitul anului trecut. Recep Erdogan şi Vladimir Putin au avut acum câteva zile o discuţie telefonică despre care partea turcă a spus că a fost „foarte productivă şi pozitivă”. Nu se ştie ce a provocat aceste derapaje. Este posibil ca la mijloc să stea şi dezamăgirea că, după Brexit, perspectiva Ankarei de a adera la Uniunea Europeană s-a îndepărtat astronomic. Oricum, Turcia nu mai pare dispusă să joace rolul de avangardă a aliaţilor din NATO la extremitatea estică a alianţei. Însuşi preşedintele Iohannis a pus un bemol înaintea ideei de flotă la Marea Neagră, spunând că se referea de fapt, la exerciţii navale comune, nu la o flotă. Este un pas înapoi care şubrezeşte intenţia lui Klaus Iohannis de a impune România ca pol de stabilitate în zonă şi pe sine însuşi ca lider regional.
Agenda românească mai cuprinde şi alte obiective. Klaus Iohannis susţinea recent şi că ar fi necesar ca ţările NATO să decidă integrarea scutului antibalistic Aegis Ashore de la Deveselu, rod al parteneriatului strategic româno-american, în sistemul de securitate al alianţei. Sistemul antirachetă a fost integrat de facto în structura de apărare a alianţei, de vreme ce a fost inaugurat pe 12 mai acest an în prezenţa factorilor de comandă din NATO. Pe de altă parte este şi singura redută defensivă pe flancul estic, ceea ce-l face esenţial în politicile de securitate regională. Nu ar mai trebui, aşadar, decât o decizie oficială pe care s-o adopte la Varşovia toate cele 28 de state membre. Însă preşedintele Iohannis este decis să ridice miza jocului propunând ca întreaga alianţă să-şi asume răspunderea şi să se alăture efortului de a întări sudul flancului estic. România vrea extinderea zonei de securitate şi către Moldova, Ucraina şi Georgia, ţări din afara NATO, dar incluse în parteneriate strategice şi luate în calculul unei viitoare aderări. Astfel s-ar putea întări de la sine întreg flancul estic, adăugând verigile lipsă, pentru a asigura continuitatea de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Un alt obiectiv pe care ar vrea să li-l propună Klaus Iohannis ţărilor aliate este de a încheia o declaraţie comună NATO-Uniunea europeană „care va contribui la structurarea parteneriatului strategic între cele două organizații și sprijină eforturile NATO de consolidare a capacităţilor de apărare ale partenerilor Alianţei.” Uniunea Europeană încearcă de mai multă vreme să-şi pună pe picioare propriul sistem de apărare şi doar recenta criză a refugiaţilor şi Brexit par să accelereze luarea unei decizii măcar în privinţa unei forţe comune care să protejeze frontierele UE.
Pe agenda reuniunii se mai află, printre altele, o întâlnire a comisiei NATO-Ucraina şi alta cu statele participante la misiunea Resolute Support, în Afghanistan. Preşedintele României vrea să reconfirme cu acest prilej angajamentul ţării pentru întărirea securității spațiului euro-atlantic pe două căi. Prima este creșterea bugetului alocat apărării. Deja acesta a fost în 2016 cu 50% mai mare ca în anul precedent, ajungând la aproape douăsprezece miliarde de lei. La prima întâlnire pe care a avut-o cu partidele politice în ianuarie 2015, Klaus Iohannis a obţinut consensul general pentru ca în termen de 10 ani, bugetul alocat apărării să ajungă la două procente din Produsul Intern Brut. De asemenea România va contribui la securitatea spaţiului euroatlantic participând la stabilizarea Afghanistanului şi la eforturile de combatere a expansiunii aşa-numitului Stat Islamic.
După încheierea summitului NATO, preşedintele Iohannis va rămâne la Varşovia într-o vizită oficială bilaterală. Cu acest prilej va discuta cu omologul său polonez, Andrzej Duda, adoptarea unor măsuri pentru întărirea parteneriatului bilateral Polonia-România.
