1960 - La 2 mai, o lovitură de stat militară aproape complet fără vărsare de sînge, a fost executată de ofițerii și elevii de la Colegiile Militare din Istanbul și Ankara.
O zi mai tîrziu, generalul Cemal Gursel, comandantul forțelor terestre, a cerut reforme politice și, atunci cînd cererile sale au fost respinse, a demisionat.
Liderii loviturii de stat au constituit un Comitet de Unitate Națională, compus din 38 de membri, cu Gursel ca președinte. Din cele 601 de persoane trimise în fața tribunalelor, 464 au fost găsite vinovate. Trei foști miniștri, între care premierul Adnan Menderes, au fost executați, iar alți 12, între ei și președintele Celal Bayar, și-au văzut sentințele la moarte comutate în pedepse la închisoare pe viață.
1970 - „Lovitura de stat prin Memorandum”
Militarii au transmis guvernului un avertisment cerîndu-i să restituie ordinea după luni de greve și lupte de stradă între adepții
stîngii și naționaliști. Cîteva luni mai tîrziu, Primul ministru Suleyman Demirel a demisionat și o coaliție de oameni politici și tehnocrați conservatori a fost creată pentru a restaura ordinea, sub supravegherea armatei. în cîteva provincii a fost decretată legea marțială, care a fost ridicată complet abia în septembrie 1973.
1980 - „Lovitura de stat Postmodernă”
La 18 iunie 1997, premierul Necmettin Erkban, denunțat de adversarii săi drept o primejdie la adresa ordinii seculare a țării, a demisionat sub presiunea armatei, mediilor de afaceri, sistemului juridic și a unor oameni politici colegi. Generalii s-au văzut constrînși să acționeze pentru a apăra statul laic fondat de Mustafa Kemal Atatürk.
2007
Grupul Ergenekon care acționa în umbră a ieșit la lumină atunci cînd într-un raid al poliției într-o casă din Istanbul a fost descoperit un depozit de explozibili. În cele din urmă, sute de oameni au fost dați în judecată pentru un pretins puci împotriva, pe atunci, premierului Tayyip Erdogan, iar 275 de ofițeri, ziariști, avocați și ale categorii au fost găsiți vinovați și condamnați.
Verdictele au fost toate invalidate anul acesta, ducă ce tribunalele au dat o sentință afirmînd că existența așa-numitului grup Ergenekon nu a putut fi dovedită. Erdogan, devenit între timp președinte în 2014, a susținut inițial acuzarea, dar ulterior a blamat poliția și pe procurori că ar aparține mișcării religioase conduse de Fethullah Gülen, care trăiește într-un exil auto-impus în statul Pennsylvania din SUA, și care ar fi fost vinovat de organizarea falsei conspirații. Erdogan a negat că el ar fi jucat vreun rol.
2010
Un ziar a revelat un complot pentru o lovitură de stat laică, denumită Sledgehammer, cer a fi datat - s-a spus - din 2003 și ar fi fost menită să dea naștere unui haos social pentru a înlătura de la putere partidul islamist AKP a lui Erdogan.
În 2012, un tribunal a condamnat la închisoare 300 din cei 365 puși sub acuzare. Doi ani mai tîrziu, aproape toți cei condamnați au fost eliberați, după o decizie a Curții Constituționale ce constata violarea drepturilor lor. Pentru întreaga afacere au fost blamați din nou adepții lui Gülen, care au negat orice implicare.
