În bugetul R.Moldova pentru 2016 a fost aprobată suma de 900 de milioane de lei pentru fondul de subvenționare a agriculturii. Valoarea fondului a crescut în ultimii trei ani însă, așa cum constată experții, plățile către agricultori sunt în descreștere și nici nu a sporit productivitatea în agricultură. O analiză a Institutului Viitorul arată că se înregistrează inechități în distribuirea subvențiilor, regulamentul pentru repartizarea fondurilor fiind aprobat cu mari întârzieri. Mai multe amănunte de la Tamara Grejdeanu.
An de an fermierii revendică o creștere a fondului de subvenționare, o cerință perfect justificată, în opinia lui Viorel Chivriga, expertul de la Institutul Viitorul, pentru că raportate la suprafața terenurilor agricole și la numărul de solicitanți, sumele ce revin beneficiarilor sunt neînsemnate. În lipsa de fonduri suficiente apare teren pentru repartizarea inechitabila, în consecință unii fermieri reușesc să obțină mai mult de jumătate din subvenții, iar altora le revin fărâmiturile de pe masă. Nereguli în acordarea subvențiilor au fost constatate și în rapoartele Curții de Conturi, care a descoperit că distribuirea plăților se face în afara unor reguli rigide.
Viorel Chivriga afirmă că regulamentul de repartizare a banilor din fondul de subvenționare se aprobă prea târziu, lucru care pune în dificultate fermierii. Anul trecut, de exemplu, regulamentul a fost aprobat în luna iunie, iar pentru anul 2016 și mai târziu, cu două zile în urmă. Drept urmare, mulți agricultori rămân în afara sistemului gândit sa îi ajute, adaugă Viorel Chivriga:
„Avem un număr impresionant de societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, și trebuie să ținem cont că ei sunt mulți, și banii aceștia nu trebuie să îi ocolească. Dacă se ajunge la unitățile care au primit subvenții în ultimii ani, în multe cazuri le vedem pe aceleași. Logic ar fi ca subvențiile sau ajutoarele de stat să le primească cei care merită. Nu trebuie de admis ca cei care au niște interese oculte în agricultură, să obțină ceea ce vor. Și în foarte multe cazuri, vinovatul este decidentul. Acela care acordă și acela care vine cu poruncă de la guvern.”
În ultimii trei ani au fost subvenționați agricultorii care au învestit în infrastructura de procesare, au sădit livezi, s-au asigurat de riscurile din agricultură sau au cumpărat tehnică performantă. Rezultate vizibile însă au fost obținute îndeosebi în sectorul de producere a legumelor și fructelor în sere, remarcă Viorel Chivriga. El spune că beneficiarii de subvenții nu au obținut neapărat rezultate mai bune, adică nu a crescut volumul de producere, cifra de afaceri sau calitatea. Deci s-ar cuveni ca acei care primesc ani la rând subvenții, să facă dovada performanțelor:
„În reglementările, fie ele legislative, fie guvernamentale cum sunt acum, trebuie să apară niște condiții care să impună, să-i stimuleze în același timp pe agricultori să atingă niște plafoane bune, măcar la nivel regional, de productivitate, și în sectorul vegetal și animalier. Ajungem la niște rezultate așa cum sunt înregistrate de fermierii din Uniunea Europeană, da, omul acela sau întreprinderea merită să primească niște bani. ”
Nicolae Ciubuc, directorul interimar al Agenției Pentru Intervenție și Plăți în agricultură spune că o mare parte din problemele semnalate de experți se trag de la valoarea fondului de subvenționare, prea mică pentru a acoperi toate solicitările:
„Marea problemă întotdeauna apare de la insuficiența de bani, respectiv apare și problema discrepanței, apare și problema dezechilibrului între gospodăriile mari, gospodăriile mici. Noi vom face tot posibilul ca să fim și mai transparenți în procesul de activitate, astfel ca informația legată de beneficiari, solicitanți să fie pusă la dispoziția fiecărui producător.”
Prezenți la dezbatere, reprezentanți ai organizațiilor de fermieri au cerut transparenta maxima la prezentarea nu doar a dosarelor selectate, dar și a celor respinse de agenție, cu argumentele care au stat la baza deciziei. Experții Institutului ,,Viitorul” recomandă și revederea mecanismului ce ține de dotarea cu tehnica agricolă, astfel încât să existe un echilibru geografic.
