Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR, fost membru de frunte în PNL, a dormit peste noapte în arestul Parchetului. El este bănuit de trafic de influenţă. Alături de numele lui în denunţ se mai află cel al şefului Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Bogdan Olteanu a ajuns primul la Parchet. El fost convocat acolo după un denunţ făcut de Sorin Ovidiu Vântu, unul dintre cei mai influenţi şi prolifici infractori din istoria recentă a corupţiei româneşti. Înainte de a se duce lua în calcul posibilitatea de a-şi da demisia de la Banca Naţională. Timpul nu a mai avut răbdare. Şi nici procurorii.
Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat săptămâna trecută definitiv în dosarul Petromservice alături de Liviu Luca, bun prieten de afaceri şi de paradise fiscale cipriote. Cei doi sunt vârful aisbergului care a privatizat şi administrat frudulos mulţi ani după aceea Petromservice. Îi urmează o întreagă armată de slujbaşi, complici docili la multele infracţiuni care le-au făcut vieţile mai frumoase. Activitatea de servicii petroliere ale Petromservice a fost vândută în 2007 însă pentru că compania avea mari datorii, cei doi au ascuns diverse lichidităţi în companiile lui Vântu pentru a nu fi nevoiţi să acopere aceste găuri. Puţine sunt ingineriile financiare pe care să nu le fi făcut pentru asta.
Au fost premiaţi pentru inventivitatea lor Ovidiu Vântu, cu şase ani şi două luni de închisoare, iar Liviu Luca cu şase ani. Fostul patron de la Gelson, FNI şi Realitatea Tv a ameninţat de multă vreme că, de va fi condamnat, pe mulţi are să-i popească. A pus pe picioare un blog unde şi-a povestit cu multe amănunte romanţate viaţa infracţională ţinând lecţii de morală cititorilor săi pe care-i învăţa că statul este plin de corupţi şi că instituţiile democraţiei sunt doar o faţadă pentru ca partidele să-şi plaseze oamenii în funcţii. Acolo a oferit câteva mostre de politologie aplicată, demascând aluziv şi anonim demnitari implicaţi în vaste reţele de corupţie. Demascări fără finalizare, considerate mereu o formă mascată de şantaj la adresa demnitarilor din spatele povestirilor. Era şi un fel de a dovedi că, deşi plasat de multă vreme în diverse forme de arest, anchetat, umblat pe la procuratură şi judecătorie, tot mai ştie mersul lucrurilor şi are relaţii bine informate.
Sorin Ovidiu Vântu este obişnuit cu demascările anonime. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îl trimitea în instanţă pentru poliţie politică comunistă. Anul trecut, Curtea de Apel Bucureşti a decis că Vântu a fost colaborator al Securităţii. Sentinţa nu este definitivă. Fostul patron al Fondului Naţional de Investiţii a semnat un angajament în 1983 primind numele de cod Nuş. A avut o vreme scuza că l-a semnat în penitenciar, unde a fost abonat permanent în acei ani. Dar există şi turnătorii semnate de el după aceea şi se bănuieşte că şi-a păstrat sentimentele şi după 1990 însă CNSAS nu a putut verifica şi dosarele lui postrevoluţionare. Cert este că firmele sale au fost mereu controlate de foşti angajaţi ai Securităţii plasaţi în poziţii-cheie. Sorin Ovidiu Vântu însuşi era extrem de bine informat de mersul pieţei şi părea mereu sub aripa unui înger păzitor care-i spunea când se apropie funia de par şi parchetul de afacerile lui. Fostul preşedinte Traian Băsescu, şi el un intim al serviciilor secrete, spunea după ce s-a aflat de colaborarea lui Vântu cu Securitatea comunistă că atunci când a ajuns la Cotroceni a găsit „un SRI în care Sorin Ovidiu Vantu ştia lista cu cei ascultaţi, iar şeful SRI, Dumnezeu să-l ierte (...) mergea cu maşina de la Sorin Ovidiu Vântu!” Fostul şef SRI era Radu Timofte, prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Timofte a fost preluat şi de Traian Băsescu şi a fost o piesă importantă în afacerea răpirii jurnaliştilor din Irak.
Deşi astăzi este diabolizat, numele lui Sorin Vântu a fost rostit cu veneraţie într-o vreme. El părea să facă parte din galeria de nemuritori ai neamului, alături de alţi afacerişti invulnerabili la anchetele Procuraturii. De banii lui au fost legate reuşitele multor politicieni. În campania electorală la prezidenţialele din 2009, Mircea Geoană a pierdut puncte preţioase atunci când Robert Turcescu îl arăta ţării fotografiat în curtea lui Vântu în toiul serii. Geoană a recunoscut cu jumătate de voce că-l vizita pe marele mogul de presă pentru că era surmenat şi căuta spirjin sufletesc. Peste ani, omul de afaceri dezvăluia că vizita avea o explicaţie mai simplă şi mai plină de înţelesuri: el şi alţi câţiva erau consilierii economici ai candidatului PSD. „Un om oricât de deştept ar fi nu le ştie pe toate. Noi îi asiguram pregătirea pe partea economică pentru discursurile publice şi mai ales pentru dezbaterea finală. Este inutil să mă contrazică. Asta este marele secret al vizitei lui Mircea Geoană din noaptea de dinaintea alegerilor. Domnia sa venea aproape în fiecare zi pe la noi.” Oricum, informaţia că Geoană era prieten cu Sorin Vântu i-a slujit de minune lui Traian Băsescu în ultima dezbatere electorală. Peste ani, l-a ajutat şi pe Robert Turcescu, care, după ce a spus public că a fost ofiţer sub acoperire, chiar şi la dezbaterea electorală Geoană-Băsescu, a devenit unul dintre oamenii de bază de la partid ai fostului preşedinte. Nu se ştie cine a făcut fotografia. Unii spun că SRI care-l fila pe afacerist. Alţii spun că însuşi afaceristul, pentru a-l servi pe Traian Băsescu. Fostul jurnalist Turcescu nu a dezvăluit încă.
Dar Ovidiu Vântu a mai avut afaceri şi cu deputatul PSD Sebastian Ghiţă, ba chiar a şi făcut ceva puşcărie acuzat de acesta că l-ar fi şantajat. S-ar părea că Ghiţă este unul dintre discipolii săi care au hotărât să taie cordonul ombilical.
Denunţarea lui Bogdan Olteanu schimbă regulile jocului. Viceguvernatorul BNR a fost copilul teribil al PNL, şef al Camerei Deputaţilor la 34 de ani şi nu mult mai târziu, unul dintre şefii Băncii Naţionale. Gurile rele au pus această formidabilă carieră pe seama faptului că premierul din acea vreme, Călin Popescu Tăriceanu, a fost naşul său. A avut relaţii bune şi cu Dinu Patriciu, alt politician cu relaţii pe care proptelele politice l-au făcut miliardar. Ba chiar şi cu Alina Gorghiu, la al cărei cabinet de avocatură Bogdan Olteanu a deținut până în 2005, 50% din capitalul social. Timpul i-a dat dreptate: a fost o bună investiţie strategică.
Sorin Ovidiu Vântu susţine că i-ar fi mituit cu un milion de euro pe Bogdan Olteanu şi pe Călin Popescu Tăriceanu. Conform comunicatului oficial DNA, Bogdan Olteanu, care era preşedinte al Camerei Deputaţilor, ar fi solicitat în perioada iulie - noiembrie 2008, un milion de euro şi sprijin electoral, adică servicii de marketing şi consultanţă, „în schimbul efectuării de demersuri pe lângă membrii Guvernului României pentru determinarea numirii unei persoane pe postul de guvernator al Deltei Dunarii". Persoana era Liviu Mihaiu. Acesta era pe atunci, ca şi acum, preşedintele organizaţiei „Salvaţi Delta” şi cunoscut om de presă din trustul lui Ovidiu Vântu. Membrii guvernului României ar putea fi Călin Popescu Tăriceanu, premier pe-atunci, sau Attila Korodi, ministru la Mediu. Liviu Mihaiu a fost din septembrie 2008, pentru câteva luni guvernator al Deltei Dunării, neagă acum vehement. Pe pagina sa de socializare spune că nu a ştiut şi „nu a participat la această pretinsă tranzacţie pe spezele numirii ca guvernator, dar e flatat de preţul vehiculat, dar că nu a avut legătură cu niciunul dintre actorii acestei scenete „sud-americane.” Cert este că fostul patron al revistei Caţavencu şi al ziarului Cotidianul, mogulul Vântu, are o vilă imensă în Delta Dunării, unde nu puţini polilticieni şi-au petrecut zile de neuitat. Unii spun că ar fi vrut chiar să se asigure, cu ajutorul guvernatorului, că nu împarte paradisul Deltei cu nimeni.
În comunicatul DNA sunt multe pete albe. Nu ştim cine a fost intermediarul care a dus bani la sediul unui partid politic şi nici măcar despre ce partid politic este vorba. Ce servicii de marketing şi consultanţă a furnizat Sorin Ovidiu Vântu şi cui? Care sunt celelalte persoane faţă de care s-a declanşat urmărirea penală?
Cert este că BNR se confruntă cu o premieră: unul dintre viceguvernatori este reţinut şi propus pentru arest de 30 de zile. În articolul 33 (alineatul 6) al Statutul BNR se spune că revocarea din funcţie a membrilor Consiliului de administraţie nu poate fi făcută decât de Parlament, la propunerea comisiilor de specialitate din cele două camere. Revocarea poate fi făcută „dacă acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave.” Este foarte probabil ca membrii consiliului BNR să se servească de acest paragraf pentru a le cere politicienilor să-l revoce pe Bogdan Olteanu.
Se anunţă aşadar alte reţineri din zona liberalilor lui Tăriceanu. PNL a şi transmis oficial că dacă e cineva vinovat, trebuie să plătească. Se pregăteşte şi şeful Senatului care mai are un dosar penal din pricina căruia stă cu valiza pregătită, gata de arestul Procuraturii. La nivel politic viitoarea construcţie electorală PSD-ALDE primeşte o lovitură năucitoare. În cazul în care Alianţa Lideral Democraţilor îşi pierde preşedintele, partidul se va dezintegra, lăsând culoarul liber bicefalului PNL şi Partidului Mişcarea Populară, beneficiar secundar al vidului politic din zona de dreapta a politicii. E şi acesta un fel de a unifica dreaptai. Nu se ştie cât de eficient electoral.
