La o conferinţă de presă comună, premierul Filip şi preşedintele Parlamentului Candu au vorbit despre succesul reformelor care a creat şanse pentru reluarea finanţării externe pentru Moldova. „România va debloca 50 de milioane de euro din împrumut” a declarat domnul Filip.
Mulţi s-au bucurat. Mărturisesc însă că am sentimente amestecate. Toată povestea asta cu creditele luate de Moldova de la 1991 încoace ar merita o analiză aparte. Ar trebui să vedem odată cît s-a luat de-a lungul anilor, ce anume s-a făcut cu banii luaţi şi cît anume s-a furat sau cîţi bani au fost utilizaţi prost.
Că ar putea să ni se dea din nou bani nu e rău, în principiu. Numai că eu unul aş prefera să ni se dea bani pentru proiecte foarte concrete. Bunăoară, vrem bani pentru construcţia drumului dintre localităţile X şi Y. Pentru realizarea acestui măreţ scop avem nevoie de suma cutare. Organizaţia străină ne dă suma aceasta, dar în acelaşi timp există cineva onest, de dorit tot din străinătate, care controlează felul în care sînt folosiţi banii şi rezultatul muncii. Dacă banii încep să fie folosiţi aiurea, munca este întreruptă, răulenii – identificaţi şi obligaţi să repare prejudiciul.
Ar trebui de asemenea să ştim cum sînt întorşi banii împrumutaţi. Îi întoarcem la timp sau cu întîrziere? Dacă există întîrzierea, cine e vinovat şi cum anume e pedepsit răuleanul?
Mai există un aspect destul de important care nu ştiu din ce motive e ignorat mai mereu. Să zicem că ni se dă o sumă pe credit. Unde vine ea? La Banca Naţională? Sau poate la o bancă privată? Cine ştie? Cine decide? Mi se pare că oamenilor ar trebui să li se lămurească de ce banii ajung în ţară prin banca X şi nu prin banca Y. N-ar strica să ştim cîte procente reţine banca privilegiată din transfer. Şi poate chiar cine îi sînt conducătorii.
Zic asta nu pentru că mă interesează foarte mult detaliile unui transfer de bani. Zic asta pentru că în Moldova s-a furat ca-n codru de la 1991 încoace, iar hoţii nu se mai satură şi sînt atraşi de banii statului ca ursul de miere.
