Să fii un simplu muritor şi să iei de la o bancă moldovenească un credit mai consistent, de pildă, 5000 de euro, nu e deloc uşor. Banca te priveşte cu circumspecţie şi îţi cere o sumedenie de documente doveditoare, te întreabă ce salariu ai, ba chiar poate să-ţi ceară să-ţi gajezi apartamentul. E greu să iei un credit consistent de la băncile autohtone. Şi dobînda e exorbitantă, iar dacă, Ferească Dumnezeu, n-ai plătit la timp, ai sfeclit-o. Banca te găseşte şi la marginea lumii şi te pedepseşte exemplar. Nu ai scăpare!
Aşa stînd lucrurile, sînt de-a dreptul nedumerit cînd mă gîndesc la creditele bunişoare luate din cele trei bănci care au falimentat. Iese o chestie ciudată, foarte ciudată. Fiind severe şi intransigente cu simplii muritori, băncile autohtone sînt opărite şi cumincioare în raport cu nişte flăcăi influenţi care iau sume uriaşe. Sînt curios să ştiu: flăcăii sus-pomeniţi şi-au gajat apartamentele pentru a lua sumele acelea mari? Mi se pare că nu au făcut asta.
Repet, simplul muritor nu are scăpare. E găsit şi chemat în instanţă cît ai zice peşte. Păi, de ce nu pot fi depistaţi la fel de simplu şi acei flăcăi care au provocat dezastrul băncilor? Care e problema? Nu înţeleg pe bune. În mod normal, ar fi trebuit să fie găsiţi foarte repede şi aduşi toţi în faţa judecătorilor. Sau poate băncile acelea au preferat de bunăvoie să dispară? Atît de dragi le erau flăcăii influenţi?
Se pare că trăim într-o ţară în care oamenii nu sînt egali în faţa băncii. Şi asta e foarte întristător.
