N-am mai văzut de mult un om normal la televizor. O obligație care era, cîndva, plăcere, dar a devenit o spaimă, mă face să urmăresc multe televiziuni, în și din multe țări.
Văd, adică, tot felul de oameni cu păreri și știință de carte politică, Și de dreapta și de stînga. Nici unul nu mai e normal.
În ultimii ani, am dat de o singură excepție, dar omul era un sociolog care spunea, la radio, că trăim într-o societate anormală. Problema nu e că eu sau altcineva sîntem sau nu sîntem de acord cu ce spun analiștii de la televizor.
Problema e priceperea cu care acești oameni sînt agresivi pe teme tot mai mici și nepriceperea acelorași oameni în fața problemele mari. Dezbaterile sînt un schimb de contre, injecții și inuslte mascate în dorința de bine și înoțite de venin tribal.
Nevroza e permanentă. Gîndirea e absentă. Dezbaterile franceze, britanice, românești sau italiene sînt o arenă în care cineva trebuie lovit fatal și altcineva lansat spre notorietate.
În rest, reclame. Alt fel de reclame.
