De la o zi la alta se observă o creștere a numărului reprezentanților societății civile care se declară interesați de o schimbare fundamentală a viziunii asupra educației naționale. În ajun de an școlar Valentina Ursu a stat de vorbă cu Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, șefa Direcţiei Generale Educație, Tineret și Sport din municipiul Chișinău despre un început cu neliniști și nemulțumiri, dar și cu speranțe.
Europa Liberă: Anul de studii va începe peste ceva mai puţin de trei săptămâni cu mari emoţii atât pentru profesori şi elevi, cât şi pentru părinţi. Şi pentru că discutăm în ajun de sărbătoarea independenţei statului, se pare că pe parcursul celor 25 de ani mereu s-au reaprins aceste dezbateri pătimaşe asupra problemelor educaţiei, problema financiară, una dintre cele mai discutate probleme. Mulţi au sperat într-un sfârşit al finanţării modeste a educaţiei, dar cum sfârşitul nu a sosit, mai are rost să ne gândim la un nou început?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Desigur că este problema pe care aţi menţionat-o. Dar dacă ne refeream la ea, atunci în nici un an nu mai începeam anul şcolar dând vina pe bani. Întotdeauna a fost problema financiară, mijloacele insuficiente pentru instituţiile de învăţământ, pentru că cerinţele cresc. Şi atunci când vorbim de Europa, condiţii, bază materială, calitate, relevanţă, e clar că vrei să ai şi un cabinet înzestrat cu tehnologii informaţionale, şi copii bine pregătiţi, şi părinţi interesaţi în conlucrare. Dar anul acesta prin ce s-ar deosebi? În primul rând, prin faptul că bugetul municipiului a fost aprobat foarte târziu. Noi la timpul acesta anii trecuţi deja eram în toi cu reparaţiile, acum suntem mai încetişor pe tot parcursul lunii august. Însă şi conducătorii instituţiilor de învăţământ au practică mare, şefii de direcţii şi vor începe anul şcolar fără impedimente mari. Desigur că paralel vor avea loc şi nişte reparaţii, poate, nişte schimbări de geamuri după masă, atunci când nu sunt lecţii, poate nişte amenajări în curte, pe terenul sportiv sau în sala de sport, când tot nu sunt ore sau se fac afară. Însă, oricum suntem hotărâţi că anul şcolar nu va fi periclitat de unele sau alte impedimente mari. Nu este exclus faptul, mă gândeam eu, la suma care ni s-a alocat pentru reparaţii capitale, 41 de milioane, nu a mai fost aşa ceva, că o vom valorifica pe toată, dar ne vom strădui, deja jumătate de an a trecut, şapte luni, a opta, şi încă lucrările sunt în derulare, un procent foarte mic, dar ne aşteaptă procentul cel mai mare de realizat.”
Europa Liberă: Pentru prima oară anul acesta s-a făcut auzită ideea precum că nu ar ajunge copii pentru treapta liceală. Ce se întâmplă cu instituţiile care nu vor avea suficienţi copii?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Este o problemă de care sunt afectate poate mai multe ţări, la noi aceasta deja de vreo opt-nouă ani de zile. Eu duc evidenţa plecării copiilor, cam din 2008 anual au plecat câte 1000 de copii. Anul acesta ne pune în gardă că deja în luna iunie au plecat 428 de copii, în luna iulie 200 de copii şi în august nu este zi când să nu semnăm acte de plecare. De ce pleacă familiile? De ce pleacă copiii? Pleacă împreună cu părinţii lor şi bine că sunt împreună cu familia la un loc de trai mai bun, la un loc de muncă mai bun. Copiii pleacă peste hotare, cred eu, ca să aibă o siguranţă că atunci când finalizează studiile universitare va rămâne, cu ce se va ocupa, cât salariu va avea, unde va locui şi ce va face. Tare mult ne întristează chestia aceasta, aşa completare a claselor a 10-a în bază de acte normative regulamentare nu am avut niciodată. Dacă la prima etapă şi acum au fost numai 10 licee completate în bază de concurs, celelalte săptămâna aceasta cred că o parte va fi completată, dar o mare parte nu, dar practic nu va fi concurs.”
Europa Liberă: Câte?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Poate încă vreo 20 de licee dacă vor fi completate.”
Europa Liberă: Din câte?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Din 80. Sunt licee cu opt copii care s-au înscris, 10, 12, 15, 18.”
Europa Liberă: Se zice că aceste instituţii ar putea din licee să se transforme în gimnazii.
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Dacă nu au câţiva ani la rând copii, atunci se vine cu o propunere de a schimba statutul din liceu în gimnaziu. Aceasta trebuie să fie şi la anul să se repete. Avem aşa licee. Avem două care din start au refuzat, că nu au de unde să înmatriculeze.”
Europa Liberă: Care sunt?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Truşeni, Budeşti şi Liceul „Orizont” de la Buiucani, care nu au făcut admitere în clasa a 10-a. Dar şi cei care au făcut numărul este mic. Şi un alt moment la care vreau să atrag atenţia este şi faptul că, dacă vii la treapta de liceu, trebuie să înveţi. Pentru că deja vremurile, timpurile „cumva voi trece, cumva voi finaliza” nu sunt. Atunci capeţi o notă insuficientă şi nu ai decât să repeţi anul următorul. În interesul cui este aşa situaţie? Al nimănui. Şi dacă vii la liceu trebuie să faci carte, să înveţi şi să doreşti, şi să poţi. Poţi dori, dar să nu ai capacităţi la treapta respectivă. Poate tu ai multe-multe aptitudini în alte domenii, atunci du-te şi le caută acolo. E îmbucurător faptul că se duc și la şcoli profesionale să capete o profesie. Noi azi avem criză de profesii elementare.”
Europa Liberă: Dar i-am auzit pe directorii şcolilor profesionale care ziceau să se permită ca şi în cadrul acestor instituţii să aibă posibilitatea copiii să susţină BAC-ul.
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Nu cred că ar trebui. Liceul trebuie să fie singurul liceu, unde copiii susţin bacalaureatul. Ceilalţi trebuie să dea specialitate, profesie, aşa cum este în marea majoritate a ţărilor. Este o strictă determinare în Europa, în anumite state: ai făcut acolo, în altă parte nu mai ai dreptul şi nu trebuie să te superi, te duci după aptitudini. Dar noi avem tineri cu documente 10 finalizate, calitate în ele nu prea şi lucrează pe a 11-a specialitate. Nu cred că ar trebui. Liceul ar trebui să dea bacalaureatul, colegiul ar trebui să dea specialitate, şcoala profesională de asemenea şi la universităţi să vină copiii după bacalaureat. El după clasa a 9-a trebuie să se determine cu ce îşi leagă mai departe viaţa. De ce la liceu ştiu că există aşa: toţi dăm BAC-ul. Şi din toţi, dacă am lua procentual, mai slab au susţinut cine? Copilaşi de la colegiu, studenţi, pentru că ei fac acolo şi una, şi alta. La liceu faci numai pregătirea de BAC şi disciplinele din programa de studiu, planul-cadru.”
Europa Liberă: Pe cât de acută rămâne a fi problema cadrelor didactice, completării locurilor în instituţiile de învăţământ cu profesori? Pentru că pe parcursul anilor s-a simţit şi lipsa acestor pedagogi.
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „La Chişinău nu am avut problema de insuficienţă de cadre didactice. Mai mult am simţit-o la grădiniţe. La grădiniţe tot anul am lucrat, practic, cu minus 400 de cadre.”
Europa Liberă: Salariul mic îi demotivează pe angajaţi să plece?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Da. În mare măsură, salariul mic, spaţiul locativ, dacă un educator are 2720 de lei. Şi e clar că o mare parte lucrau cu un salariu şi jumătate, dar deja se pierde din calitate. Noi am avut 200 de unităţi libere de educatori, care au fost suplinite de alţi colegi, am avut 185 funcţii libere de ajutori de educatori. Aici în genere este o problemă foarte mare, că este o fluctuaţie mare şi o insuficienţă ca şi la educatori. Responsabilitatea este mare, grupele sunt mari, multe instituţii le reîntoarcem, care au fost în anii ’90 date în alte scopuri, şi educaţionale sau altele. Să admitem că atunci erau libere, acum nu le putem pe toate întoarce. Abia 11 am întors. Mai mergem pe formula să le reîntoarcem, pentru altele se alocă bani. Însă ne bucură creşterea numărului grădiniţelor.”
Europa Liberă: Deficit de locuri pentru copii în instituţiile preşcolare se înregistrează şi în acest an.
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Da. Marea majoritate a mămicilor doresc să-şi dea copiii la grădiniţă de la vârsta de doi ani, ceea ce e puţin posibil. Încercăm să rezolvăm problema, dar nu la toţi, pentru că legislaţia, codul educaţiei, pune accept pe copii la grădiniţe de la trei ani. Şi atunci noi ne încadrăm perfect în ea. Însă înţelegând situaţia că, totuşi, mamele nu ies de flori de cuc la serviciu, dar au nevoie şi de susţinerea financiară a familiilor, încercăm să soluţionăm problema. Şi la circa 50% din aşa familii le rezolvăm problema, doi ani şi jumătate, doi ani şi şapte-opt luni. Însă dacă am avea mai multe grădiniţe, le-am soluţiona şi mai mult. La momentul actual este aceasta, copilul de trei nu trebuie să fie în afara grădiniţei, numaidecât în grădiniţă şi copilul de şapte ani să nu fie în afara şcolii, numaidecât în şcoală.”
Europa Liberă: Se zice că pe parcursul vremii s-a pus accent pe educaţie şi calitatea educaţiei şi chiar au încercat autorităţile să aducă printre priorităţi acest domeniu. Lumea încă mai are rezerve, atunci când spune că în Moldova se face carte la modul cel mai sincer şi direct.
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Se face carte. Pentru că atunci când avem succese la olimpiadele internaţionale şi vedem copiii noştri acolo cu unele aprecieri, ne bucură foarte mult. Da, cifra dată încă este foarte mică, dar mulţi copii au aceste succese, pleacă peste hotare şi toţi care se duc sunt apreciaţi foarte bine.”
Europa Liberă: Dar este o prioritate educaţia?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Nu cred că încă este după condiţii, după cerinţe, după aprecieri, după prestanţa pedagogului, după asigurarea lui. Noi mergem şi vedem majorări ample la alte specialităţi, profesii, dar nu cred că sunt cei care muncesc mai mult ca pedagogul, ca învăţătorul care îţi pune tocul în mână, care te învaţă să fii om, care îţi cultivă nişte maniere, îţi dă nişte cunoştinţe. De aceasta trebuie să fie plătit. Şi toate ţările care au obţinut succese în ceva, Coreea, Japonia, se începe tot accentul de la învăţământ.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ce notă puneţi educaţiei în Moldova la ora actuală, în Chişinău, că sunteţi responsabilă de educaţie în municipiul Chişinău?
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Eu cred că un şapte aş pune. Însă este în mare măsură şi străduinţa conducătorilor şi a profesorilor. Îmi pare rău că s-a degradat imaginea profesorului, pentru că pe timpurile noastre profesorul era într-adevăr profesor. Acum oricare poate să-l blameze, să-l critice. Eu cred că două specialităţi sunt aşa de criticate: toţi sunt medici şi toţi sunt pedagogi.”
