Mai mulți ziariști au criticat declarația făcută într-un interviu de ministrul Justiției, Vladimir Cebotari, înțeleasă de ei ca o critică la adresa investigațiilor de corupție apărute în presă. De fapt, ministrul a apărat o nouă lege, care spune că asemenea materiale media nu vor mai fi de ajuns pentru ca organele de drept să se auto-sesizeze.
Până acum, presa figura şi ea în lista surselor din care instituţia care se ocupă de averile demnitarilor putea să se sesizeze pentru începerea unor anchete. Şi a făcut-o de câteva ori. Noua lege, însă, care reglementează activitatea acestei instituţii după o amplă reformă, omite din lista posibilelor surse tocmai presa, iar o explicaţie pe care a avut-o ministrul justiţiei, Vladimir Cebotari, pentru omisiune a atras critici mai furibunde chiar ca cea a fostului preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, care numise jurnaliştii, cu mai mulţi ani în urmă, pe când era încă în fruntea justiţiei - „câini turbați, periculoși pentru societate”. Ministrul a spus că presa nu mai este o sursă credibilă. Să califici ca lipsită de credibilitate presa, după ce partidul care te-a avansat în funcţie este văzut ca cel care a contribuit poate cel mai mult la această decredibilizare, li s-a părut organizaţiilor de media şi jurnaliştilor total scandalos.
Într-o declaraţie emisă zilele trecute de opt dintre cele mai importante astfel de organizaţii, ministrului Cebotari i se cere să-şi retragă declaraţiile. Ministrul spune însă că nu o va face, mai întâi pentru că aceste organizaţii însele ar fi vorbit nu o dată despre hibele breslei pe care o apără acum.
Ministrul justiţiei, Vladimir Cebotari:
„Eu nu am făcut decât să repet o declaraţie făcută de o recunoscută jurnalistă de la Centrul de Investigaţii Jurnalistice, nu am făcut decât să repet ce a comunicat procurorul general ca rezultat al constatărilor sale din cadrul urmăririlor penale de cea mai mare rezonanţă, nu am făcut decât să repet ce au spus jurnalişti de la Asociaţia Presei Jurnalistice.”
Într-adevăr, Cornelia Cozonac, preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice, dar şi Petru Macovei de la Asociaţia Presei Independente au semnalat în ultima vreme problema unei grave manipulări proliferate prin presa de la Chişinău, numai că în mod clar nu aveau în vedere investigațiile jurnalistice, cele mai bune din ele, ci amplificarea controlului politic a unui prea mare număr de instituţii media.
Ministrul Cebotari nu se lasă însă convins de acest argument:
„Dar nu puteţi să negaţi şi faptul că presa oricum are favoriţii săi politici. Este un adevăr şi se observă foarte tare. Nu toată presa, bineînţeles.”
În fine, ministrul mai spune, în propria-i apărare că acum, ca şi în trecut, agenţiei naţionale pentru integritatea i se păstrează libertatea să se sesizeze din presă:
„Informaţiile din presă sunt surse alternative pentru ANI. Am zis doar că nu e o obligaţie. Sunt obligatorii informaţiile din registrele publice, constatările investigaţiilor instituţiilor de resort. Noi nu am spus că ANI nu va mai face verificări în baza informaţiilor din presă. Ele vor fi luate în considerare. Această lege nu interzice acest lucru. Rămâne un motiv din care se poate sesiza inspectorul. Ba mai mult această lege încurajează instituţiile de presă să sesizeze ele organele de anchetă, dacă deţin informaţii relevante.
Şi apoi, cum să-mi retrag declaraţiile, dacă este opinia mea subiectivă? Cum se vede lucrul acesta din perspectiva dreptului la libera exprimare?”
Aşadar, ministrul Cebotari nu are intenţia să renunţe la declaraţia sa. Nici să amendeze legea, repunând publicațiile din presă în lista de posibile pretexte pentru pornirea unor anchete ale ANI:
„Nu, legea este deja publicată şi a intrat în vigoare.”
Iată ce crede însă Petru Macovei, preşedintele Asociaţiei pentru Presa Independentă, despre acest răspuns al ministrului Cebotari:
„Asta este o problemă pentru noi foarte gravă şi am cerut autorităţilor să revină la această problemă. În orice stat, ele ar face acest lucru. La noi, se întâmplă invers.”
Disputa cu ministrul justiţiei pe subiectul rolului presei în anchetele ANI nu este însă cel mai grav subiect abordat de ONG-urile de media în declaraţia lor. Documentul trece în revistă mult prea multe cazuri văzute drept „atacuri” asupra jurnaliştilor de investigaţie care s-ar fi întâmplat în ultima vreme şi cere autorităţilor mecanisme suplimentare de protecţie pentru aceştia. Deocamdată, singurul care a răspuns acestei solicitări este din nou ministrul Cebotari:
„Da la noi jurnaliştii de investigaţii sunt cumva urmăriţi sau persecutați pentru investigațiile pe care le fac? Eu nu am sesizat aşa ceva. Dar este o acuzaţie serioasă, haideţi s-a studiem şi să vedem dacă e vorba de cazuri individuale sau e un fenomen.”
„Noi o să aducem asta în atenţia ambasadelor străine,” spune, pe de altă parte, Petru Macovei de la API.
„Pentru că nu e un singur caz. În ultima vreme s-au produs prea multe incidente. Sunt aproape convins că este vorba despre o campanie orchestrată de intimidare a jurnaliştilor de investigaţie. Slava Domnului că în ultima vreme am avut investigaţii foarte bune, chiar dacă am avut şi pseudo-investigaţii pentru discreditare anumitor actori. Dar am avut şi foarte bune, şi atunci cineva care deţine controlul din umbră al anumitor structuri încearcă să descurajeze astfel de manifestări de curaj jurnalistic.”
În declaraţia ONG-urilor de media se invocă, printre altele, cazul jurnalistei de investigaţie Mariana Rață, care a anunţat că telefonul şi conturile ei de pe rețelele de socializare ar fi monitorizate de persoane necunoscute şi, în plus, că adresa ei IP este utilizată de un computer ce nu-i aparține; cel al Nataliei Morari, care a declarat că ar avea informaţii privind planificarea unor provocări împotriva ei după dezvăluirile din emisiunea pe care o moderează şi alte câteva, calificate în declaraţie drept „presiuni”.
