Luni a fost ultima zi în care directorii de licee şi gimnazii au putut oferi Ministerului Educaţiei informaţii despre pregătirea instituţiilor de noul an de studii. Şi în această vară, majoritatea managerilor şcolari au apelat inclusiv la ajutorul părinţilor pentru reparaţia sălilor de clasă sau achiziţii de material didactic, cum veţi auzi din relatarea Dianei Răileanu.
În ajun de întîi septembrie, târgurile şcolare sunt luate cu asalt de părinţi şi elevi.
Pe lângă rechizite, uniformă sau ghiozdan, părinţii mai au grijă şi de materialele didactice necesare copiilor.
Iar cheltuielile nu se opresc aici, spune Victoria, mama unei eleve în clasa a treia din satul Ignăţei, raionul Rezina, venită în capitală pentru a face primele cumpărături de şcoală:
Europa Liberă: Cât îl costă astăzi pe un părinte să-şi dea copilul la şcoala?
„Aproximativ o mie de lei numai pe rechizite şi ghiozdan am dat. Cred că trebuie să mai iau o sută, două de dolari ca să iau costum şi alte cele necesare. Cheltuielile durează tot anul: pentru reparaţii, caiete noi, cărţi.”
Europa Liberă: La sfârşit de an şcolar, părinţii contribuie şi la reparaţia clădirii, sălilor de clasă?
„Da, în fiecare an dăm. La noi în sat, de exemplu, erau 40 de lei. În fiecare şcoală sunt preţuri diferite.”
Europa Liberă: Mai dau şi părinţii o mână de ajutor?
„Da, ne ducem şi punem perdele, facem curat, vopsim o bancă.”
În încercarea de a estima suma totală achitată de părinţi anual pentru studiile elevilor, experţii Institutului de Politici Publice, au ajuns la cifra de aproape şase mii de lei pentru un elev. Studiul „Etica şi integritatea academică în învăţământul general”, publicat la începutul acestei veri, arată că suma include banii cheltuiţi pentru rechizite, pregătiri de unu septembrie sau contribuţia la reparaţia sălilor de clasă.
Directoarea adjunctă a Liceului Universum din Sărata Galbenă, Hânceşti, Anastasia Pascaru, spune că, în acest an, pentru renovarea sălilor de clasă instituţia a alocat peste 120 de mii de lei. Partea leului din aceşti bani s-au cheltuit pe materiale de contrucţie, iar părinţii au contribuit, voluntar, cu forţa de muncă, precizează Anastasia Pascaru:
„Lucrările care au fost preconizate pentru pregătirea instituţiei sunt finisate. Toate sălile de clasă sunt reparate, atelierele, sălile de sport, blocul alimentar etc. (…) Bugetul nostru ne permite ca să facem reparaţie cosmetică. Desigur, vin cu un suport părinţii, doar materialele pentru reparaţie le oferim noi, instituţia. Ei vin doar cu contribuţia în muncă şi, poate, unde doresc să fie ceva desosebit în cabinetul pentru copii lor, ajută.”
Potrivit noului Cod al Educaţiei cheltuielile pentru întreţinerea şi reparaţia clădirilor revine administraţiilor locale. Pentru că bugetele sunt austere, managerii şcolari se implică în diverse proiecte pentru a atrage investiţii suplimentare. Din nou Anastasia Pascaru, Directoarea adjunctă a liceului „Universum” din Sărata Galbenă:
„Suntem implicaţi în proiectul „Încadrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile generale”. Am obţinut posibilitatea de a renova blocurilor sanitare din instituţie şi canalizare de care am fost lipsi timp de 35 de ani”.
Europa Liberă: Proiectul cât vă va oferi pentru aceste reparaţii?
„Proiectul este de o sută de mii de dolari. Prin asemenea programe noi câştigăm resurse financiare pentru reparaţie, amenajare, pentru asigurarea instituţiei cu tehnică informaţională, deci, ceea ce nouă ni se reuşeşte.”
Ministerul Educaţiei promite să publice în 25 august un prim raport despre pregătirea instituţiilor de învăţământ pentru noul an şcolar. Totuşi, la o recentă întâlnire cu şefii de direcţii din raioane, Valentin Crudu, responsabil din cadrul Ministerului, a precizat că până în prezent managerii şcolari din ţară erau obligaţi să termine reparaţia, mai ales cea cosmetică.
