Gheorghe Cojocaru: „Angajamentul public al celor doi lideri ai dreptei protestatare, Andrei Năstase și Maia Sandu, precum că vor desemna la momentul oportun un candidat comun la alegerile prezidențiale din această toamnă, aceasta însemnând că fie unul, fie altul dintre ei va candida sub steagul unit al dreptei, nu ar fi cu totul lipsit de riscuri. Iar riscul, în acest caz, ar proveni dintr-o eventuală incapacitate a celor doi lideri de a se pune de acord asupra candidatului comun. Ultimele mișcări de pe scena politică ale lui Andrei Năstase și Maiei Sandu, departe de a face lumină asupra viitorului candidat comun, arată că nici unul dintre ei nu are de gând să cedeze.”
Europa Liberă: Presupun că vă referiți la recentele vizite întreprinse de Andrei Năstase, dar și la demersul Maiei Sandu adresat Băncii Naționale?
Gheorghe Cojocaru: „Călătoriile recente ale lui Andrei Năstase la Washington și apoi la Moscova, despre care nu se știe mare lucru, lăsând loc unor interpretări, arată, totuși, că Năstase își ia în serios șansele de viitor candidat al dreptei unite și încearcă să deschidă niște uși importante sau mai puțin importante, din perspectiva carierei sale politice. „Războiul” epistolar al Maiei Sandu cu Banca Națională este unul mai mult pozițional și de rutină, încât presa s-a obișnuit să treacă ușor peste un nou episod din același serial. Până în acest moment, cei doi lideri își văd fiecare de drumul său, până când cineva va trebui să facă un pas înapoi.”
Europa Liberă: Ce s-ar putea întâmpla dacă popularitatea va fi împărțită exact în părți egale sau sondajele de opinie nu vor fi suficient de convingătoare pentru formațiunile politice?
Gheorghe Cojocaru: „O asemenea situație, mai mult ipotetică, va trebui cumva depășită, iar dacă nu se va găsi o soluție reciproc acceptabilă în mod amiabil de cei doi lideri, singura soluție va fi să se meargă în alegeri cu ambii candidați, fiecare pe cont propriu, pentru ca verdictul, în ultimă instanță, să-l dea alegătorul.”
Europa Liberă: Până atunci mai e ceva timp, totuși. A propos, vorbeați de „conturi”, cum comentați decizia de a se pune în aplicare finanțarea partidelor de la buget chiar în apropiatul scrutin?
Gheorghe Cojocaru: „Pe fondul unor dezechilibre sociale extrem de sensibile și în situația în care guvernul e în căutări febrile de finanțări externe, operând tăieri drastice bugetare, finanțarea partidelor politice, care s-au descurcat pe cont propriu în toți acești 25 de ani, de când s-a instituit jocul democratic al multipartitismului, ar fi un lux greu de înțeles pentru omul simplu. Poate că prin alte părți finanțarea partidelor este o cutumă obișnuită, poate că, dimpotrivă, cei care vor să fie parte la jocul politic ar trebui să achite o taxă de participare. În orice caz, dacă se va da curs acestei finanțări a partidelor politice, poate că vom vedea un lider politic cu bun simț, care să renunțe la banii publici, să zicem, în folosul copiilor de la o școală dintr-un sat uitat de lume...”
