Așa-numita „dacologie” duce pe culmile ridicolului și absurdului protocronismul, acea doctrină atât de dragă regimului Ceaușescu. Pentru promotorii „dacologiei”, țara noastră se numește România dintr-o „mare eroare istorică”: ea ar trebui să se numească Dacia, dar numele de România a fost impus de către Vatican și de către țările occidentale, ce vroiau astfel să supună poporul român inventându-i origini latine. Mai mult: dacii nu au fost romanizați, pentru că ei vorbeau deja o limbă latină atunci când romanii au ajuns pe aceste meleaguri. Civilizația dacică ar fi fost o civilizație superioară, ce stăpânea la un moment dat peste aproape întreg teritoriul Europei de astăzi. Și germanii, și popoarele nordice tot din daci se trag, neam căruia i se datorează și câteva din marile invenții care au marcat destinul omenirii.
Principalul animator al „dacologiei” pare să fie doctorul Napoleon Săvescu, un medic stabilit de ceva vreme în Statele Unite. Îl secondează Lia Lungu, o cântăreață de muzică populară ce trăiește și ea în America. În țară, „dacologia” are drept adepți mai mulți profesori de la diferite universități particulare, precum și persoane cunoscute pentru excentricitățile (ca să fiu elegant) lor, cum ar fi generalul în rezervă Mircea Chelaru sau fostul primar al Clujului Gheorghe Funar, ambii maeștri de nedepășit ai delirului protocronist. Despre aceste derapaje Dan Alexe a scris o carte, Dacopatia (Humanitas, 2015), pe cât de erudită pe atât de cuceritoare prin umor.
Dacă revin astăzi asupra chestiunii este pentru că zilele trecute a avut loc la New York al XVII-lea Congres Internațional de Dacologie, cu tema „Regele Burebista, un unificator al națiunilor Europei Antice”. Europarlamentarul Maria Grapini (cunoscută, altfel, pentru cunoașterea precară a limbii române) a
Cum de a dat Ministerul de Externe român undă verde pentru ca misiunea noastră la ONU să găzduiască trăsnăile lui Săvescu și compania este un mister....
transmis un cald mesaj de susținere, exprimându-și regretul că nu a putut participa la congres. Nu am, deocamdată, amănunte de la lucrările congresului, afară de faptul că Lia Lungu a cântat, la deschidere, „Imnul Dacilor”: „Noi nu suntem urmașii Romei/ Nici nu am fost, nici nu vom fi,/ Măreții Daci ne sunt strămoșii/ Și vremea lor va reveni” etc., etc. Neobișnuit este însă altceva: congresul s-a desfășurat, nici mai mult nici mai puțin, la ONU, mai precis la sediul misiunii românești din clădirea Națiunilor Unite. Cum de a dat Ministerul de Externe român undă verde pentru ca misiunea noastră la ONU să găzduiască trăsnăile lui Săvescu și compania este pentru mine un mister. Păcat că dacologii nu au profitat de ocazie ca să-l proclame pe Burebista drept unificator nu doar al Europei, ci și al lumii întregi, sau măcar al continentului american.
