- Măi Vitea, i-ai numărat?
- O să-i numere învățătoarea de serviciu.
Așa vor începe ziua în următoarele nouă luni 40 de copii din Fârlădeni, Hâncești. Este al cincilea an de când școlarii din sat, prea puțini la număr pentru a învăța în școala din comunitate, merg la gimnaziul din localitatea vecină, Buțeni. Dacă elevii, deși ușor somnoroși, sunt veseli, părinții mai degrabă par obosiți și necăjiți. Explicația lor e simplă, pregătirile pentru 1 septembrie, pe an ce trece sunt tot mai costisitoare și greu de suportat. Eugenia, mamă a patru copii, recunoaște că i-a fost greu să cumpere cele necesare copiilor toate odată.
Eugenia: „Am început întâi, din timp, să luăm îmbrăcăminte. Acum, mai aproape de septembrie am luat rechizitele. Acuma ne-au anunțat cărțile. Să spun sincer, să am suma deodată pentru toate n-o fost, dar ne străduim și noi. Dacă copiii se străduie și învață bine și noi tot, ca părinte să ne facem datoria. Sincer, nu ni-i ușor. Soțul mai lucrează la negru.”
Și Nicolae este revoltat de prețurile mari. El azi și-a adus în clasa întâia cel de-al treilea copil. În absența mamei, care muncește peste hotare. Ambii soți sunt șomeri, iar munca în străinătate a fost singura soluție de a scăpa de sărăcie, spune bărbatul. Câteva luni stă soția acasă, apoi câteva luni el. În câteva zile, urmează să plece.
Nicolae: „Numai pe rechizite la trei copii vreo mie jumate de lei am cheltuit, înafară de îmbrăcăminte, forme școlărești, încălțăminte. Îi foarte costisitor. Strângem leu cu leu și îngrămădim pentru școală. Lucru nu este. Să fie să dea de lucru părinților, ca părinții să șadă acasă cu copiii, să se ocupe, să lucreze, să-i ajute, dar așa, unu-i dus peste hotare, unul vine. O sumedenie de probleme.”
Tot de bani sau mai degrabă de lipsa acestora, este legată și îngrijorarea dascălilor. Pe Nina Bunduchi, profesoară de clasele primare, cu experiență de vreo 30 de ani, majorarea salariile cadrelor didactice cu 8,6%, începând de astăzi, mai degrabă o nemulțumește. Remunerarea unui învățător fiind în jur de trei mii de lei, această sporire ar constitui cam 250 de lei.
Nina Bunduchi: „Ce-o făcut statul pentru noi, profesorii? Cu 34 de elevi, n-am cuvinte să mă exprim cât de greu mi-a fost. Foarte greu. Și azi atâta se vorbește despre calitate. Cum își încipuie ei să fac calitate? Știți că vara la noi sunt profesori care se duc și cu ziua pe la seră? Pentru controlul caietului 40 de lei? 34 de elevi? Dar ei în clasa a patra de acuma scriu compuneri. Eu o noapte întreagă și nu reușesc, pentru că la fiecare trebuie să însemn. Diriginția 150 de lei? Aceștia nu-s bani. Aceasta-i bătaie de joc. Și ce nu s-ar întâmpla, profesorul. Că nu vine la școală - profesorul. Că nu are rechizite - profesorul. Orice întrebare, este profesorul de vină.”
Școala din Buțeni, unde a lucrat întreaga viață Nina Bunduchi, a fost construită pentru mai bine de o mie de copii. Acum, inclusiv cu elevii din satul vecin, numărul ușor depășește cifra de 300. Directorul gimnaziului, Pantelimon Gârleanu, spune că pentru el, în calitate de manager, nu banii puțini sunt problema fără soluție, dar insuficiența de învățători. În acest an, elevii din Buțeni nu vor avea profesori de informatică și engleză. Cei tineri, din cauza salariului mic, au plecat, iar alții nu se grăbesc să se angajeze.
Pantelimon Gârleanu: „Trebuie și țara să se gândească, nu numai un manager școlar. Managerul școlar, da, este responsabil de angajarea cadrelor, dar noi nu putem să realizăm, ceea ce nu se realizează la nivel de țară. Sistemul educațional trebuie să fie un domeniu atractiv, inclusiv financiar, că restul, dotații, reparații parcă se reușește, nu se reușește doar cu cadrele. Dar un învățământ fără cadre nu putem să ajungem la îndeplinirea dezideratului acces, relevanță și calitate. Calitatea depinde, în primul rând, de măiestria pedagogică și de colectivele care sunt la nivelul corespunzător.”
Sunetul clopoțelului ce anunță începutul unui nou an de studii pare să alunge, chiar dacă pentru scurt timp, grijile cotidiene.
