Cu toate că în mare criteriile sunt similare, există circa două duzini de sisteme de clasificare a universităților în funcție de performanțe și de calitatea învățământului.
Astfel, pentru a lua cazul clasamentului Quacquarelli Symonds (QS) World University Rankings, acest sistem ierarhizează universităţile în funcţie de: reputaţia academică, reputaţia angajatorului, numărul de studenţi pe facultate, citări pe facultate, studenţi internaţionali, facultate internaţională. Fiecare dintre cei şase indicatori are o proporţie diferită la calcularea scorului final.
Patru universităţi din România s-au clasat anul acesta în topul QS World University Rankings. E vorba de universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea Bucureşti. Prima din listă, cea mai sus clasată, este Universitatea din Bucureşti.
Acest clasament QS University Rankings este construit pe baza mai multor indicatori cheie: cercetarea ştiinţifică, calitatea predării, angajabilitatea absolvenţilor şi gradul de internaţionalizare, el fiind realizat de QS Intelligence Unit împreună cu un grup de profesori şi cercetători recunoscuţi mondial.
Pe primul loc în topul de anul acesta se situează Massachusetts Institute of Technology (MIT), urmată de Stanford, Harvard, Cambridge, California Institute of Technology (Caltech), Oxford, University College London (UCL), Swiss Federal Institute of Technology (ETH Zürich), Imperial College London şi University of Chicago.
Alte clasamente includ: The Academic Ranking of World Universities, realizat de universitatea din Shanghai, University Ranking by Academic Performance și G-factor, care e un system bazat pe Google.
Sistemele de clasificare au generat o lungă serie de dezbateri și polemici în legătură cu pertinența unor asemenea clasificări. In practică, principalul criteriu rămâne numărul de persoane publice, creative, performante care ies din acea universitate. Aici, nici un protest nu ar avea vreo relevanță.
***
În cunoscute şi de referinţă topuri ale celor mai bune universităţi din lume, dar şi din Europa, cele din Republica Moldova nici măcar nu sunt incluse în competiţie, darămite să obține şi o notă.
Am regăsit universităţile moldovene doar într-un singur rating, din cele pe care le-am consultat. E vorba de un rating al vizibilităţii online a instituţiilor superioare de învăţământ. Clasamentul este întocmit de două ori pe an şi măsoară impactul pe Internet al universităţilor, pornind de la paginile web ale acestora. În acest top cel mai bine poziţionată printre instituţiile moldovene este Universitatea de Stat din Moldova, care ocupă locul 2942 dintr-un total de 12 mii de instituţii superioare din lume. USM este urmată, la mare distanţă, de Universitatea Tehnică din Moldova.
Rectorul Viorel Bostan spune că performanţă destul de modestă a universităţilor moldovene are mai multe explicaţii: „În primul rând, infrastructura slab dezvoltată, fiindcă sunt nişte probleme de ordin tehnic. Ca să dezvolţi vizibilitatea universităţii pe Internet, în reţeaua informaţională ai nevoie de infrastructură, ai nevoie de servere importante, ai nevoie de o penetrare mai bună a serviciilor informaţionale în cadrul universităţilor. Un alt motiv este că deşi avem foarte multe rezultate ştiinţifice, de multe ori aceste rezultate ştiinţifice nu sunt bine coordonate, nu există o legătură directă cu site-ul universităţii. Deci, sunt mai multe probleme tehnice. Dacă ar fi rezolvate, atunci ar permite o vizibilitate mai bună universităţilor în clasamentul respectiv care măsoară de fapt nişte caracteristici infometrice.”
Rectorul Viorel Bostan spune că ia măsuri pentru a îmbunătăţi poziţia Universităţii Tehnice cel puţin în acest clasament, întrucât vizibilitatea pe Internet aduce o plus valoare oricărei instutuţii, chiar dacă nu e cel mai de referinţă indicator de performanţă. Pentru a ajunge în clasamente mai serioase e nevoie însă de acşiuni mai complexe, spune rectorul Viorel Bostan:
„Dacă vorbim de ratingurile mai mari, de obicei acolo intră cel mult 1000-1500 de universităţi. La acest capitol, iarăşi, problema este în infrastructura de cercetare. Ca să ajungem în ratinguri mai serioase e nevoie şi de o finanţare mai bună. E nevoie de un set de măsuri rezultatul cărora se va vedea nu într-un an, dar în cel puţin cinci ani.”
Şefa Direcţiei învăţâmânt superior a Ministerului Educaţiei, Nadejda Velişco, spune că finanţarea învăţământului superior explică de ce mai multe universităţi din regiune, inclusiv din spaţiul post-sovietic au reuşit performanţa spre care cele din Moldova doar tind şi anume să ajungă printre cele mai bune universităţi din lume:
„Vreţi să ne comparăm cu Universitatea Lomonosov din Moscova unde pot să vă spun ce salariu are un profesor universitar. Vorbim de Rusia care a făcut parte din URSS. Pot să vă spun ce salariu au profesorii din România, faţă de cele din Moldova. Să pornim de la salarizare, de la finanţarea universităţilor.”
Nadejda Velişco spune că universităţile moldovene abia în 2013 au obţinut autonomie financiară, iar efectele vor fi vizibile abia peste câţiva ani: „Or, autonomia presupune libertate academică, calitate nouă, posibilităţi de folosire a finanţelor pe programe, pe dezvoltarea profesorului şi stimularea profesorului.”
Mai mulţi experţi spun că universităţile moldovene au de parcurs o cale lungă pentru a ajunge printre cele mai bune şi competitive instituţii din lume, care să fie la mare căutare, iar pentru fiecare loc să se dea o luptă aprigă. Însă cu fiecare pas făcut în această direcţie va spori prestigiul instituţiilor superioare de învăţământ cel puţin pentru studenţii din Moldova.
