Graţierea cu ocazia zilei nationale. Peste 1700 de persoane urmeaza sa isi recapete libertatea, asa cum au anuntat deja autoritatile. Cine si cum decide caror persoane li se poate aplica aceasta gratiere?
Întrebări la care l-am rugat sa răspunda avocatul şi expertul în drept Pavel Midrigan.
Europa Liberă: Vreau să vă întreb dacă această decizie, așteptată, în celule, mai cu seamă, este una milostivă sau, totuși, este o decizie rațională, pentru a mai rarefia aerul în celule, oricât de cinic ar suna aceasta?
Pavel Midrigan: „Orișice decizie nu este ideală. Cineva este satisfăcut, cineva – mai puțin satisfăcut. Și cei care sunt mai puțin satisfăcuți sunt persoanele vătămate, am zice. Fiindcă orișice pedeapsă survine după o faptă, o faptă prejudiciabilă. Cei care au primit o pedeapsă, chiar și nu prea mare, persoanele vătămate au considerat că este just ca o persoană să fie…”
Europa Liberă: Dar vă întrebam dacă grațierea în sine e un gest de bonomie sau, totuși, se mai face loc în închisori?
Pavel Midrigan: „Este, pe de o parte, o economie și o necesitate să mai rărească un pic, să îi mai scoată pe unii din aceste penitenciare fiindcă sunt supraaglomerate deja. În al doilea rând, să le mai dea o șansă persoanelor care au conștientizat că au comis ceva. Și, evident, are și un aspect economic fiindcă aceste toate persoane necesită cheltuieli importante ale statului.”
Europa Liberă: Am clarificat, deci, statul nu trebuie tare să se erijeze în mari făcători de minuni, dar au și rațiuni economice. Totuși, ce ne interesează acum și pe toate rudele acestea care stau cu urechile la radio: cum se face amnistierea la modul practic? Cine este trecut pe liste? Dacă nu cumva și aici se ia pe „ochi albaștri” sau pe anumite criterii în afara bunelor norme?
Pavel Midrigan: „În tot cazul, legea stabileşte clar faţă de cine şi în ce condiţii. În primul rând, este necesar ca aceste persoane să manifeste căinţă activă, să conştientizeze că au comis ceva, fiindcă sunt persoane care sunt de mai multe ori condamnate.”
Europa Liberă: Dar cine stabileşte că omul acesta e sincer în faţa comisiei? Am văzut atâtea filme, când psihologic a ştiut să dribleze comisia, să se dea mare pocăit şi după aceea se duce a doua zi şi dă în cap ca Raskolnikov.
Pavel Midrigan: „Dacă dă în cap, a doua oară o primeşte iarăşi pedeapsă. Şi faţă de aceste persoane este stabilit în lege că, dacă vreodată faţă de această persoană a fost aplicat actul de amnistie, faţă de aceste persoane acum nu se mai aplică.”
Europa Liberă: Am clarificat, aceasta pentru cei recidivaţi. Dar dumneavoastră, dacă aţi avea în faţă un condamnat, v-aţi apuca să spuneţi cu mâna pe Biblie că acesta s-a pocăit sau nu?
Pavel Midrigan: „Depinde de această persoană. Dacă o persoană a fost condamnată şi îşi ispăşeşte pedeapsa, administraţia penitenciarului observă, monitorizează cum se comportă acest condamnat, fiindcă sunt diferiţi. Şi acolo nimeresc, cu părere de rău, persoane de multe ori întâmplătoare sau din prostii. Şi dacă această persoană este pe calea corectării, fiindcă orice persoană are acasă familie, copii şi unora le vine, totuşi, cum zicem noi, mintea în cap. Şi dacă această persoană încearcă să conştientizeze greşelile, nu le mai comite, fiindcă unii comit şi în locul de detenţie, dacă această persoană într-adevăr încearcă, iarăşi, să revină pe calea cea dreaptă, evident că are dreptul la o şansă.”
Europa Liberă: Dar listele s-au făcut din timp sau odată cu publicarea legii? Formal, când a început căutarea acestor oameni?
Pavel Midrigan: „Aceste persoane sunt în locuri de detenţie, sunt persoane sub anchetă ş.a.m.d. Acum, după publicarea legii, deja administraţiile locurilor de detenţie, penitenciarul încearcă să stabilească aceste liste faţă de care ar putea fi aplicată amnistia, fiindcă nu faţă de toate categoriile se aplică. Persoanelor, care au comis crime grave şi deosebit de grave, cu droguri, viol ş.a.m.d., amnistia nu li se aplică.”
Europa Liberă: Administraţia închisorilor decide sau mai participă cineva?
Pavel Midrigan: „Administraţia penitenciarului pregăteşte dosarul fiecăruia, care poate fi aplicat şi îl prezintă instanţei de judecată în raza unde se află penitenciarul, avem în mai multe locuri. Și conform procedurii judecătorul de instrucţie examinează dosarele prezentate de administraţia penitenciarului şi adoptă o decizie, de a admite demersul administraţiei penitenciarului de aplicare a Legii amnistiei faţă de această persoană sau nu.”
Europa Liberă: Presa de la Chişinău a relatat că ar fi vorba de aproape 1.700 de deţinuţi. Din punctul dumneavoastră de vedere, sunt autorităţile, societatea gata să-i „readopte”? Ei sunt, pe de altă parte, cetăţeni care vor fi în căutarea unui loc de muncă, de exemplu, iar piaţa muncii din Republica Moldova nu este cea mai prietenoasă…
Pavel Midrigan: „Eu vreau să vă aduc la cunoştinţă că astfel de legi în vara acestui an au fost adoptate şi în Ucraina, şi în Rusia, deci, nu este numai la noi. Evident că astăzi la noi, în Moldova, nu este gata sau nu este în stare statul să acorde acele măsuri de reabilitare socială faţă de aceste persoane şi, în primul rând, locuri de muncă, o repregătire de muncă sau de calificare ş.a.m.d.
Din experienţa noastră, o mare parte sunt eliberaţi, însă umblă şi îşi caută un loc de muncă. De aceea, procentajul de recidivă, adică de a comite o altă crimă este în jur de 40%. Fiindcă persoanele au pierdut calificarea, o parte nici nu prea doresc şi toţi angajatorii, evident, se feresc de aceste persoane. În alte state europene se duce cont de aceste persoane, organele publice locale, în primul rând, încearcă să ia contact cu aceste persoane, încearcă să-i atragă în viaţa socială, sunt cetăţenii noştri, cum aţi menţionat.”
Europa Liberă: Fiindcă nu prea există asemenea situaţii în Republica Moldova, la modul practic, cine îi ia, de fapt, în primire? Iată la poarta închisorii li se dă 20 de lei pentru autobuz, îşi recapătă ceasul şi ajunge acasă unde o fi trăit, dacă nu a pierdut locuinţa. La modul practic, cine se ocupă de ei în continuare? Sau sunt ai nimănui?
Pavel Midrigan: „Sunt numai ai familiei, în principiu, numai ai familiei. Dacă îi aşteaptă cineva în familie, părinţii sau soţul, soţia, aceştia sunt primii care întind o mână de ajutor. În rest, iarăşi, depinde de fiecare, că noi toţi suntem pe piaţa muncii şi fiecare încearcă să-şi găsească locul său sub soare.”
Europa Liberă: Dar circa de poliţie îi ia în evidenţă, îi cheamă să se înregistreze, să-i vadă?
Pavel Midrigan: „Da. Această evidenţă se duce, organele de poliţie trebuie să ducă cont cine este pe teritoriu, începând de la fiecare sat ce persoană cu ce se ocupă. Dar chiar şi la întrebarea: „Cu ce te ocupi?”. - „Dar eu cu ce trebuie să mă
O problemă socială destul de gravă, fiindcă o mare parte sunt tineri şi amnistia se referă şi la persoanele tinere, la femei...
ocup, dacă nu este de lucru?”. Şi, după o statistică pe care o avem, în jur de 60% sunt bolnavi şi de multe ori spun: „Ce să fac? Eu sunt bolnav, nu mă iau la lucru”. Şi într-o mare parte umblu la lucru cu ziua.
Deci, este o problemă socială destul de gravă, fiindcă o mare parte sunt tineri şi amnistia se referă şi la persoanele tinere, la femei. Este generaţia care, de fapt, ar trebui să fie activă în muncă. Dar statul are o atitudine ca faţă de alte categorii – nu are bani şi forţe ca să se ocupe cu aceste persoane. Înainte era un serviciu special care ducea evidenţa, îi chema, încerca prin şcolile tehnice, prin cursuri cumva să-i reabiliteze în viaţa socială. Acum este ceva mai puţin şi fiecare e pe contul propriu.”
Europa Liberă: Este singura instanţă acum, domnule Midrigan, aseară pregătindu-ne de emisiune, discutam cu un preot şi dânsul spunea: „Pentru început să vină la biserică, să aprindă o lumânare şi după aceea s-ar putea să fie luminaţi”. Vă mulţumim pentru această discuţie matinală. Sperăm că oamenii aceştia îşi vor regăsi, parte din ei, locul în societate.
